Text/Photo Mihai Constantin

Datorită lui Razvan Caratănase, pot împărtăși imagini cu o piesă de inventar cu o valoare de document din patrimoniul Universității de Artă București. Contextul este cum nu se poate mai potrivit pentru că UNA sărbătorește in 2014 150 de ani de la înființare. În 1864, tânărul Aman, școlit la Paris, avea să implementeze în România un proiect didactic absolut. Deschiderea unei Școli de artă având ca secții pictura, sculptura, arhitectura și gravura. Aman adusese cu el din orașul luminilor câteva prese de mici dimensiuni pe care le-a folosit toata viața iar astăzi pot fi admirate în casa sa muzeu. Acele prese nu mai sunt uzitate acum. În anii 1870, în calitatea sa de șef al școlii de artă, Aman aduce din Austria doua prese impresionante ca dimensiune. Rând pe rând, indiferent de locul în care a activat școala, până astăzi pe strada Budișteanu, presele acestea au fost folosite de toți cursanții sectiei de gravură, sau de grafică așa cum a fost redenumită dupa 1949. Marea minune este că aceleași prese sunt uzitate și acum de studenții UNA. Le-am văzut puse la treaba, la fel de solide ca acum aproape un secol și jumatate. Cred că nu greșesc dacă presupun că sunt cele mai longevive piese din învățământul superior bucureștean și poate național. Un altfel de a ura La mulți ani Universității de Artă aniversate anul acesta.

Caratănase, purtând un șorț ca de făurar, mi-a reatras atenția asupra trudei care se ascunde sau care este cuprinsă într-o lucrare de grafică. Am văzut băi de acizi, pietre de litografie și am înțeles un pic mai bine ce presupune munca unui astfel de plastician. Pentru expoziția aniversară a UNA, Caratănase muncește la o impresionantă xilogravură. Mi-a permis să o arăt în avanpremieră și într-o fază intermediară de execuție. Aceasta este tot o xilogravură, printre primele realizate de Zuzu.