Marius Purice: (i) Love me
Curator/ Curated by: Ioana Ciocan
18 septembrie – 16 noiembrie 2013 @ Spațiul de artă contemporană Aiurart (Bucuresti, Lirei 21)/ September 18th to November 16th, 2013 @Aiurart Contemporary Art Space (Bucharest, Lirei 21)
Vernisaj: 18 septembrie 2013 ora 19.00 / Opening: September 18th, 7pm.

Marius Purice expune silueta feminină în plein air-ul Aiurart; o analizează, o deformează voit și invocă parcă adulația frumuseţii reale, imperfecte. Prin texturile neaşteptate, subtilitatea antropologică, dezgolirea formelor atent inventariate şi transformarea acestora într-un manifeso sculptural, Marius Purice mutilează perfecțiunea plicticoasă a trupului canon al epocii noastre.

„Eroii populari de azi nu mai sunt puternici, fondatorii de imperii şi inventatorii.  Celebrităţile noastre sunt vedete de cinema şi cântăreţi, frumoşii oameni relaxaţi care practică o filozofie a plăcerii mai degrabă decât a disciplinei şi a muncii”. Henry Pachter*
180 cm și 89 de kg, 174 cm și 52 de kg, 162 cm și 66 de kg, 176 cm și 97 de kg, 160 cm și 60 de kg, 154 cm și 60 de kg, 169 cm și 70 de kg, 163 kg şi 80 de kg. Asocierea acestor  două dimensiuni  ale corpului uman, înălțimea și greutatea, nu ar trebui să contribuie decisiv la confortul nostru fizic sau mental. Dar, deja, 50 la sută dintre fetițele preșcolare, cu vârste cuprinse între 3 și 5 ani, sunt îngrijorate de greutatea corporală⃰.  Este vorba despre presiunea societății, cu siguranță. Creșterea constantă a regulilor societății schimbă canonul frumuseții, bazându-se mai mult pe speranța unor creșteri ale vânzărilor de haine decât pe secțiunea de aur. S-a ajuns,  de ceva vreme, la măsura zero, doi de zero și, mai nou, trei de zero. Marius Purice – și cei 162 de cm cu 75 de kg ale sale – evidențiază mercantilizarea figurii feminine până la pierderea unicității și identității ei. Corpul uman, acest nesfârșit și plicticos pretext al perfecțiunii, a fost căutat  mulți  (mult prea mulți)  ani în marmură, ipsos, teracotă, piatră și lemn. Corpul, folosit ca pânză, sau instrument de exprimare, deformat prin mutilări ca simbol al statutului social, îi folosește lui Marius Purice pentru o inventariere grijulie a formelor ce-l compun.  Folosindu-se de lemn, pe care-l îmbracă în rășină, foiță de cupru sau metal, Purice investighează antropologia socială a formelor feminine. Dintr-o necesitate creată de materialul folosit, Purice deformează canonul 90, 60, 90, cu bunăștiintă, și  corpurile feminine, sculptate de el, stau,  ascunse parcă  la Aiurart,  așteptând,  într-o societate ipocrită – puritană – ortodoxă, o nouă revoluție sexuală. Realizate pe parcursul desfăşurării  bursei Vasile Pârvan de la Roma,  sculpturile lui Purice folosesc pe deplin, arhitectura Aiurart, pentru a se lăsa descoperite. Tipologiile complementare pe care Marius Purice le expune în (i) Love me  exprimă nu o frumusețe idealizată prin diferențele evidente și romanțate, ci o realitate a frumuseții.
Marius Purice (n. 1977) are un Masterat în Sculptură, clasa prof. Mircea Spătaru, în cadrul Universității Naționale de Arte din București (2007).  A expus la The Road to Contemporary Art (2009, 2010).  În 2011 expune în cadrul expoziției Spazi Aperti la Accademia di Romania din Roma, curator Luisa Conte. Petrece 4 ani la Roma ca bursier al Vasile Pârvan  și al Fundației Catel. Trăiește și lucrează în București.
⃰ British Journal of Developmental Psychology, volume 28, Issue 2, pag. 413–426, iunie 2010
Ioana Ciocan, curator al programului Sculptură en plein air-ul Aiurart
*
Today’s popular heroes are no longer mighty, the builder of empires, the inventors and archives. Our celebrities are movie start and singers, beautiful people of leisure who profess a philosophy of enjoyment rather than discipline and toil. Henry Pachter
180 cm and 89 kg, 174 cm and 52 kog, 162 cm and 66 kg, 176 cm and 97 kg, 160 cm and 60 kg, 154 cm and 60 kg, 169 cm and 70 kg, 163 cm and 80 kg. The association of these two dimensions of the human body, height and weight, should not be contributing decisively to our physical or mental wellbeing. But, already, 50% of the pre-school little girls with ages between 3 and 5 are concerned about their body weight.  It is, undoubtedly, a question of social pressure. The constant increase in social norms changes the beauty canon, relying more on the hope of an increase in clothing sales than on the golden section. Size zero has been promoted for a while now, now it has come to double zero or triple zero even.  Marius Purice – with his 162 cm and 75 kg – shows the commercialisation of the female figure leading to the complete loss of its uniqueness and identity. The human body, this endless and boring pretext for perfection, has been sough for for (too) many years in marble, plaster, terracota, stone and wood. The body, used as a canvas or an instrument for expression, deformed by mutilations as a symbol of social status, serves Marius Purice for a careful inventory of the forms that compose it. Using wood, which he dresses up in raisin, copper plate or metal, Purice analyses the social anthropology of female forms. Out of a necessity induced by the support he uses, Purice knowingly distorts the 90/60/90 canon and the female bodies he sculpts lay hidden at Aiurart, waiting, in a hypocritical  – puritanical, orthodox – society, for a new sexual revolution. Completed throught his Vasile Parvan scholarhip in Rome, Purice’s sculptures make full use of the Aiurart architecture to let themselves be discovered. The complementary typologies that Marius Purice displays in (i) Love Me express not only a beauty idealised through the obvious differences and romanticised, but rather a reality of beauty.
Marius Purice (born 1977) has a M.A. in sculpture from the National University of Arts in Bucharest (2007). He has exhibited at The Road to Contemporary Art (2009, 2010). In 2011 he exhibited within Spazi Aperti la Accademia di Romania din Roma having Luisa Conte  as curator. He spent 4 years in Rome as a Vasile Parvan scholar of the Catel Foundation. He lives and works in Bucharest.
* British Journal of Developmental Psychology, volume 28, Issue 2, pag. 413–426, iunie 2010Ioana Ciocan, curator of the En plein air sculpture programme at Aiurart.
______________________________________________________________________________

Cu sprijinul: Editura Vellant, Asdesign95.