Carol Hubner
(1902, Sighișoara – 1981)

Cariera lui Karl Hübner ne oferă datele necesare pentru a înțelege și mai bine activitatea artistică ce s-a conturat în sudul Ardealului în perioada interbelică, dar și după instaurarea comunismului. Alăturându-se celor mai reprezentative nume ce au creat pe meleagurile Brașovului (drept centru artistic), și aici trebuie amintiți în special Hans Eder și Mattis – Teutsch, Hübner punctează excelent continuitatea culturală tipică unui adevărat centru. Născut în Sighișoara, dar stabilit încă din copilărie în Brașov, artistul își va contura primele opinii despre artă în orașul adoptiv, debutând în viața artistică în primii ani ai deceniului trei al secolului XX. Originea săsească îl îndreaptă către Berlin, unde la jumătatea anilor ’20 va intra în contact atât cu școala germană, dar și cu cele mai profunde manifestări – expresionismul sau Noua Obiectivitate. Această primă etapă avea să fie aprofundată prin participarea la cursurile Școlii de Belle Arte din București (1927 – 1930), unde, alături de pictură – era la clasa lui Camil Ressu – , va practica desenul cu unul dintre cei mai reprezentativi artiști ai manierei – Gabriel Popescu. Maturizarea artistică a lui Hübner va coincide și cu preluarea unor precepte contemporane lui, în special cele ale “noului clasicism”, stil identificabil la un Phoebus, Tache Soroceanu, Tasso Marchini sau Gheorghe Labin. Astfel Hübner se înscria pe o traiectorie definită în mare proporție de însușirea unui modernism profund, adaptat la specificul autohton și la o tematică proprie. Astfel descoperim o creație eclectică, unde, alături de opere cu tentă socială, Hübner se manifestă cel mai expresiv în compoziții monumentale, de inspirație religioasă sau mitologică. “La Șipot” ne relevă cu adevărat căutările estetice ale artistului, care, având în vedere maniera și tema, se încadrează excelent în acel “clasicism modern” – țelul lui Hübner. Alegoria și mitologia, specifice clasicismului, evidente și în opera de față, sunt modelate și cu ajutorul realismului, însă tenta monumentală și farmecul idilic transformă pânza într-o capodoperă a genului, amintind de creația “clasicului” Nicolas Poussin sau chiar de cea a neoromanticului Böcklin. (I.P.)

Bibliografie:
POPICA, Radu, “Expoziția retrospectivă Karl Hübner”[catalog], Muzeul de Artă Brașov, 2012

Sursa: http://www.artmark.ro/catalog/index.php/carol-hubner-la-ipot.html