Roth Dorothea (Lola) Schmierer

Biografie

Dorothea (Lola) Schmierer-Roth s-a născut la 16 noiembrie 1893 în Galați, într-o familie cu o bogată tradiție intelectuală. Bunicul său, Hariton Tiktin, a fost un reputat lingvist, iar mama sa, Sylvia Schmierer, a înființat în 1900 Școala Israelito-Română de Fete din Galați. Această atmosferă culturală a influențat profund formarea artistică a Lolei, care a început studiile sub îndrumarea pictorului academic Antonio Zumino, originar din Veneția. Ulterior, a urmat cursurile Institutului secundar superior „Filipide” din Galați.

În 1911, Lola Schmierer-Roth s-a mutat la Viena, unde a frecventat atelierul lui Hermann Struck, un gravor și pictor de renume. Un an mai târziu, în 1912, a efectuat un stagiu de două luni la prestigioasa Academie Julian din Paris, consolidându-și cunoștințele tehnice. Între 1913 și 1914, s-a aflat la Berlin, unde a studiat la Academia de Artă sub îndrumarea maeștrilor Lovis Corinth și Johannes Lippmann. Această perioadă a fost marcată de o intensă explorare a stilurilor moderne, influențată și de întâlnirea cu pictorul Ion Theodorescu-Sion, prin intermediul căruia a descoperit principiile artei lui Paul Cézanne.

În timpul Primului Război Mondial, Lola și Jeanne Helder (Coppel) au lucrat la Galați alături de Theodorescu-Sion, adoptând tehnici cezanniene de construcție a formelor. Între 1919 și 1922, artista s-a întors la Berlin, unde a studiat cu pictorul și gravorul expresionist Willy Jaeckel la Staatliche Kunstschule. Aici, a fost influențată de creațiile lui Ludwig Meidner și Oskar Kokoschka, expunând lucrări la Graphisches Kabinett. Această perioadă a fost caracterizată de o abordare expresionistă, vizibilă în lucrări precum „Portretul mamei” sau „Autoportret cu plantă”.

Între 1930 și 1932, Lola Schmierer-Roth a studiat la Academia Ranson din Paris, iar între 1932 și 1935 a frecventat, cu întreruperi, atelierul lui André Derain. În 1933, a debutat în expozițiile românești la Salonul Oficial, unde a prezentat lucrări precum „Portret”, „Fetița cu pelerină” și „Autoportret”, obținând Premiul Anastase Simu. La 14 aprilie 1935, și-a deschis prima expoziție personală în sala Hasefer din București, cuprinzând 46 de lucrări de pictură și grafică. Această perioadă a fost marcată de o sinteză a influențelor moderne, culminând cu o abordare neoclasică, influențată de criticul Waldemar George, pe care l-a cunoscut în 1936.

După cel de-al Doilea Război Mondial, artista s-a stabilit definitiv la Galați, dedicându-se activității didactice și participând la expozițiile organizate de Cenaclul Plastic și Filiala Galați a Uniunii Artiștilor Plastici din România. În februarie-martie 1972, Muzeul de Artă din Galați i-a organizat prima expoziție retrospectivă, eveniment reluat în 1974 la Muzeul Simu din București. În 1975, a primit Premiul revistei „Arta” în cadrul Premiilor Uniunii Artiștilor Plastici. Opera sa a fost recunoscută postum prin donații semnificative: în 2004, fiica și ginerele artistei au donat Muzeului Național de Artă al României 210 lucrări, Muzeului Brukenthal din Sibiu 49 de lucrări, iar Muzeului de Artă Vizuală din Galați 74 de lucrări.

Lola Schmierer-Roth a fost o artistă versatilă, ale cărei creații reflectă multiple influențe stilistice, de la postimpresionism și cubism la expresionism și abstracție. Portretele sale, în special cele ale copiilor și tinerilor, demonstrează o profundă înțelegere a psihologiei umane, în timp ce peisajele și naturile statice relevă o sensibilitate poetică și melancolică. Lucrări precum „Autoportret”, „Conversație” sau „Stradă din Galați” ilustrează evoluția sa artistică, de la tușele zbuciumate inspirate de Van Gogh la compozițiile geometrizate cezanniene și abstracțiile lirice. Lola Schmierer-Roth a încetat din viață la 3 aprilie 1981, în București, lăsând în urmă o operă bogată și diversă, care continuă să inspire generații de artiști și iubitori de artă.

Studii

• 1900-?, Studii cu Antonio Zumino, Galați;
• 1911, Atelierul lui Hermann Struck, Viena;
• 1912, Academia Julian, Paris (stagiu de două luni);
• 1913-1914, Academia de Artă, Berlin (eleva lui Lovis Corinth și Johannes Lippmann);
• 1919-1922, Staatliche Kunstschule, Berlin (cu Willy Jaeckel);
• 1930-1932, Academia Ranson, Paris;
• 1932-1935, Atelierul lui André Derain, Paris;

Premii și distincții

• 1933, Premiul Anastase Simu