Muzeul Național de Istorie a României, Bucuresti

Muzeul Național de Istorie a României a fost înființat în clădirea Poștei Centrale din București, situată pe Calea Victoriei nr. 12, după ce au fost analizate mai multe opțiuni, precum Palatul Justiției sau clădirea Sfatului Popular al Capitalei. Palatul Poștelor, construit la sfârșitul secolului al XIX-lea, a fost ales ca sediu al muzeului.

Proiectul clădirii a fost realizat de arhitectul Alexandru Săvulescu, desemnat în 1892 să elaboreze planurile. În pregătirea proiectului, acesta a efectuat studii de specialitate în orașe europene precum Paris, Viena, Torino, Milano, Veneția, Budapesta, Zurich și Geneva, alături de directorul poștelor din acea perioadă, Ernest Sturza.

Construcția a fost ridicată pe un teren cu o istorie bogată: în secolul al XVII-lea, aici se aflau casele marelui agă Constantin Bălăceanu, iar ulterior domnitorul Constantin Brâncoveanu a construit „Hanul Constantin Vodă”, distrus în incendiul din 1847. Piatra de temelie a Palatului Poștelor a fost pusă la 20 octombrie 1894, în prezența regelui Carol I, a prim-ministrului Lascăr Catargiu, a miniștrilor și a oficialităților locale. Clădirea a fost inaugurată în 1903.

Edificiul, amplasat pe un teren de peste 10.000 mp, se remarcă printr-o arhitectură neoclasică monumentală, cu o fațadă dominată de un portic format din zece coloane dorice și două volume laterale proeminente, încoronate de cupole. Clădirea se desfășoară pe patru niveluri.

Muzeul a fost înființat în 1970, având misiunea de a prezenta evoluția culturală și istorică a spațiului românesc de-a lungul epocilor. Cu o suprafață expozițională de 8.000 mp și 60 de săli, instituția adăpostește exponate valoroase care documentează prezența omului pe teritoriul României încă din paleolitic (600.000–6.000 î.Hr.), civilizația geto-dacilor, războaiele daco-romane, transformarea Daciei în provincie romană, structurile de putere medievale, domniile fanariote, Revoluția de la 1848, obținerea independenței, cele două războaie mondiale și perioada de influență sovietică.

Printre cele mai importante exponate se numără secțiunea Tezaur, care include descoperirile de la Apahida (trei morminte princiare atribuite gepizilor) și Tezaurul de la Pietroasa, cunoscut sub numele de „Cloșca cu puii de aur”.