Dragos Razvan

Razvan_Dragos_Ax_11 - Copy Razvan_Dragos_Ax_12 - CopyRăzvan DRAGOȘ
EDUCAȚIE:
• 2017-2020 – Universitatea Națională de Arte din București / Doctor în Arte Vizuale / titlul tezei: „Kinestezie-Cinetică-Mecanică în artele vizuale moderne și contemporane”
• 2015-2017 – Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti / Facultatea de Arte Plastice / Masterat în Grafică
• 2012-2015 – Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti / Facultatea de Arte Plastice / Licenţă în Grafică

Razvan_Dragos_Ax_10 - Copy

ACTIVITATE ARTISTICĂ:
• Are circa 200 expoziții de grup și personale pe plan național și internațional (Statele Unite ale Americii, Turcia, Belgia, Bulgaria, Republica Moldova, Franța, Italia, Spania, Serbia, Italia şi Polonia)

Razvan_Dragos_Ax_09 - Copy

PREMII (selectiv):
• 2020 – Premiul pentru Grafică acordat de Uniunea Artiștilor Plastici din România la Bienala Internațională de Arte „Ion Andreescu”, Buzău
• 2020 – Premiul pentru Tineret acordat de Ministerul Culturii din România
• 2020 – Marele Premiu la Festivalul Internațional de Arte Vizuale „Empatii de o parte și de alta a Prutului”, Iași
• 2019 – Premiul Direcției de Cultură a Primăriei mun. Chișinău la Concursul „Saloanele Moldovei”, Chișinău / Republica Moldova
• 2017 – Premiul Ritului Scoțian Antic și Acceptat din România
• 2017 – Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România – Filiala Grafică Bucureşti la Concursul Național „SMB”, Bucureşti
• 2017 – Premiul „Constantin Brâncuşi” Opera Prima la Concursul Național „Desenul Post Brâncuşi”, Târgu Jiu
• 2015 – Premiul III la Bienala Internațională de Gravură, Chișinău / Republica Moldova

Razvan_Dragos_Ax_07 - Copy

APRECIERI:
„Răzvan Dragoș folosește convenția bidimensională. Folosește iluzia spațiului, folosește geometria ca formă de construcție și ca formă de demonstrație a felului în care se poate comunica prin sisteme de codificare și nu prin obiecte propriu-zise.
La acesta este prezentă o migrație inversă. O migrație spre originile graficii, spre originile gândirii în bidimensional, o asumare a unei responsabilități extrem de riguroase și crispate în ceea ce privește natura de limbaj a desenului care trebuie să contureze, să definească și să propună lumii, să propună viziuni.
Desenul nu a fost niciodată inocent, acesta este cel mai inseparabil de reflexivitate și de gândire și de inteligență. Dacă în pictură se mai poate păcăli cu o pată de culoare care creează un efect escamotând un deficit de rigoare anatomic, în grafică nu există posibilitatea erorii.Razvan_Dragos_Ax_06 - Copy
Răzvan Dragoș și-a asumat responsabilitatea și cumva misiunea, aproape sacerdoțiu de a intra în metabolismul, în anatomia, în complexitatea graficii, a desenului din totdeauna, desenului major. Printre anumite lucrări prezente în expoziție și investigațiile lui Albrecht Dürer de pildă, sau investigațiile lui Leonardo da Vinci nu există nicio diferență de atitudine, nicio diferență de principiu, există o diferență de timp și o diferență de obiectiv. În marea lor majoritate desenele lui Leonardo urmăreau un scop, desenele lui Dürer erau și ele supuse unui obiectiv de dincolo de ele, desenele lui Răzvan sunt supuse propriului lor obiectiv, acela de a oferi maximum de informație, de rigoare și de responsabilitate a meseriei în relație cu publicul și până la urmă cu el însuși în primul rând, publicul este o consecință, nu îi împarte din creație, îi împarte din receptare.”
Pavel Șușară, critic de artă și doctor în arte vizualeRazvan_Dragos_Ax_05 - Copy

———————————–

„Fiecare artist are, sau cel puțin așa ar trebui, o zonă a sa și numai a sa în care se manifestă la cotele lui maxime. Nu este vorba atât despre abilități, cât despre spirit creator, altfel spus, despre eliberarea în cea mai mare măsură posibilă de condiționări externe. La nivelul de interpretare enunţat, totul se raportează la voință artistică și limite personale, fie ele conceptuale ori tehnice. Acestea nu trebuie privite în sens peiorativ, ca lipsuri, ci mai degrabă ca hotare aflate în continuă expansiune, ca obstacole menite să fie depășite. Identitatea reprezintă, în contextul dat, bunul cel mai de preț al unui act de creație. Pentru artistul vizual și nu numai, faptul de a fi recunoscut prin opera sau lucrările sale este suprema formă de împlinire profesională, o confirmare (cumva obiectivă în subiectivismul său) a activității întreprinse.Razvan_Dragos_Ax_04 - Copy
Unul dintre graficienii români contemporani cei mai surprinzători din punctul de vedere schițat anterior, este, în viziune personală, Răzvan Dragoș. O caracterizare prin doar câteva atribute ar arăta astfel: inconfundabil prin tematică, abordare, manieră, concepție, artist care lucrează limpede, ordonat, curat, logic.
Cu siguranță, cititorul a surprins ideea că introducerea de față se constituie în argument pentru subiectul abordat, acela al graficii contemporane, nu în profeție ori pronostic. Pornind de la premisa că în artă nimic nu este pură întâmplare, raportez munca artistică a lui Răzvan Dragoș la însăși școala românească de grafică.
Tema de referință a graficianului este cinetica, raportată la mecanisme (care sunt, prin excelență, aplicații științifice, adică rezultate ale inteligenței umane) și la inteligența artificială, capabilă să simuleze alegerile, liberul arbitru și chiar conștiința. Interesant este faptul că artistul tratează mișcarea prin mijloace statice din toate punctele de vedere. Reprezentările, în sine, sunt de neclintit în bidimensionalitatea lor. Acestea eludează trucurile iluzionistice care sugerează dinamica. Timpul, ca dimensiune, este și el „înghețat” în ipostaze împietrite. Toate acestea conduc spre observaţia că sistemele mecanice, menite să genereze mișcare, sunt reprezentate de către Răzvan Dragoș, de fapt, în repaus. Un paradox fizic, echivalent cu o glumă, spune că atunci când folosim energia potențială, implicit o şi pierdem. Mașinăriile aflate în discuţie își păstrează integral potențialul de mișcare cu care au fost înzestrate prin „proiectare”; altfel, ca și instalațiile tridimensionale ale lui Jean Tinguely sau Neculai Păduraru, sunt create pentru forma lor plastică, nu și pentru a funcționa, cel puțin nu într-o formă onorabilă din punct de vedere ingineresc.Razvan_Dragos_Ax_03 - Copy
În seria „Artes Mechanicae”, artistul marșează pe compoziții organice, în care fiecare element este fie însumat într-o structură, fie însumează diverse alte elemente. Jocul este complet prin închiderea unor cercuri: criteriile morfologice sunt interschimbabile, astfel încât același element poate să determine și să fie determinat, în același timp, în funcție de diverse puncte de vedere și cerințe compoziționale.
Totul este de fapt metanarațiune în creația lui Răzvan Dragoș. Artistul este un maestru al relațiilor dintre conținut și formă. De fiecare dată, indiferent de unde pornește, ajunge în siguranță la un anumit general în care se pot regăsi privitori altfel extrem de diverși. În definitiv, unul dintre darurile artei este acela de a aduce oamenii pe aceeași lungime de undă.”
Mihai Plămădeală, critic de artă și doctor în arte vizualeRazvan_Dragos_Ax_02 - Copy

Razvan_Dragos_Ax_01 - Copy