Ioan Tudor

0. Ioan Tudor, Fotografia artistului

IOAN, Tudor – pictor. S-a născut la 28 februarie 1958, în Bucureşti. După ce a trăit o perioadă de timp la Tecuci, pe când era elev în clasa a V-a, şi-a urmat părinţii la Galaţi. A urmat Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin” apoi, după ce a luat lecţii cu pictorul Ion Gânju, s-a înscris la Institutul de Artă din Iaşi, pe care l-a absolvit în 1983. Aici a studiat mai întâi, timp de doi ani, sculptura cu Florea Vladimir şi Dimitrie Căileanu, după care a trecut la pictură, atras de profesorii Corneliu Ionescu,Neagoe şi Dimitrie Gavrilean.

Este membru al U.A.P., Filiala Galaţi (1990). Doctor în arte vizuale. Profesor şi director la Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin”, profesor, din 2008, la Facultatea de Arte Plastice din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos” Galaţi. Membru fondator al Grupului „Axa” (1995).

4. Ioan Tudor, Nud, acr. p., 30 x 22 cm, 2020 (2) - Copy

Din 1984 participă la Saloanele Filialei Galați a U. A. P. R. Expoziţii personale: Bucureşti (1984); Galaţi (1987, 1990, 2001). Participări la expoziții de grup: Iași, Galeria Cupola (1982); Oradea, Muzeul Ţării Crişurilor (1986); Bucureşti (1987, 1995); Bacău (1990); „Trei filiale dunărene „Galați, Brăila, Tulcea”, Galeria de Artă „Apollo”, București” (1992) Salonul Național de Grafică, Muzeul de Artă Vizuală Galați (1995); „Toleranța – Intoleranța”, Galeria „Podul”, București (1995); Constanța (1997); Galeria „Blu di Prusia”, Padova, Italia (1997); Centrul Cultural Român, Paris, Franţa (1997); „România – Turcia”, Muzeul de Istorie Galați (1998); Timișoara, Galeria de Artă Helios; Piatra Neamţ (2000); „International Danubian Art 2000”, Muzeul de Artă Vizuală, Galați (2000); Galeria Apollo, Bucureşti (2004); Muzeul de Artă Vizuală Galaţi; Bienala de Portret Tuzla (2004); „Artiști plastici gălățeni”, Galeriile de Artă Buzău (2005); Târgoviște (2008); „12 plasticieni – 12 profesori”, Muzeul de Artă Vizuală Galați (2010); „Între real şi ideal”, Galeria de Artă „Aripa”, Torino, Italia (2011); „Artă şi Sacralitate”, Galeria de Artă Focșani (2011); „Gest, idee, sacrificiu”, Galeria „Aripa”, Torino, Italia (2012); „Imagini”, Galeria „Aripa”, Torino, Italia (2012); „Magia dei colori”, Galeria „Aripa”, Torino, Italia (2013) „Ritmuri atemporale”, Palas Mall, Iași (2013); Brăila (2014), „Dragobete Art.Ro”, Palas Mall, Iași (2014), ediția a IX-a,Online, Facebook (2021); „Fabricat în România”, ediția a II-a, Festivalul Internațional „Arta și tradiția în Europa”, Palas Mall, Iași (2014); „Identități ieșene”, Galeria Cupola, Iași (2014); Expoziția „In activitas”, Muzeul de Artă Vizuală, Galați (2014); „Artiști gălățeni la Dunărea de Jos”, Palatul Parlamentului, București (2016); Expoziția itinerantă a Taberei Internaționale de Arte Vizuale ,,Meandre eline”, Leptokarya (Grecia), Galeria de Artă „i”, Iași, Centrul International Academic „Mihai Eminescu”, Chișinău, Republica Moldova (2019); Salonul Național de Plastică Mică, Brăila (2020); Bienala Națională de Artă „Camil Ressu”, Galați (2020) ); Expoziția „2000#20 Art”, Galeria de Artă Brăila (2020); Expoziția de artă vizuală „Portret și Autoportret”, Ediția a III-a Online, Facebook (31 decembrie 2020 – 31 ianuarie 2021). Participări la Tabere de creaţie şi simpozioane naţionale: Câmpulung Moldovenesc (1987); Lugoj (1989); Durău (2000); Galaţi, „Arta ca viaţă”, Muzeul de Artă Vizuală (2006); Tabăra Internațională de Arte Vizuale ,,Meandre eline”, Leptokarya, Grecia (2019). Lucrări de artă monumentală: Bustul lui Vintilă Dongoroz, Universitatea „Dunărea de Jos”, Galaţi, Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Politice (2011). Distincții: Medalia Meritul Cultural clasa a III-a, Categoria C – „Artele plastice” (2004); Premiul de Excelență al Filialei Galați a U. A. P. R. (2016); Premiul Filialei Galați a U. A. P. R. pentru dezvoltarea culturii artistice (2017). Are lucrări în colecţii de stat şi particulare din România, S.U.A., Franţa, Italia, Austria, Canada.

6. Ioan Tudor Portret, acrilc pe carton, 50 x 40 cm_748

8. Ioan Tudor, Nud, acril pe carton, 82 x82 cm_748

9. Ioan Tudor, Ipostaze, t.m.p., 105 x 85 cm_748

10. Ioan Tudor, Metamorfoza (SV, 2019)_748

Începuturile sale în pictură şi grafică stau sub semnul şcolii ieşene de artă, pictorul cultivând în lucrările sale un lirism cald şi discret, cu vădite accente simbolice. Ca genuri preferă compoziţia cu mai multe personaje, portretul şi mai puţin natura statică. Sub raport cromatic predomină griurile sensibile, gama de ocruri, Siena naturală – culori care imprimă tablourilor o muzicalitate autumnală, nostalgică. Încet, încet, mai ales după constituirea grupului „Axa” (1995), Tudor Ioan se îndepărtează de şcoala ieşeană de pictură, în spiritul căreia se formase, căutând noi tehnici, noi mijloace de exprimare plastică. Îl satisface suportul acoperit cu ipsos, preparat pentru a deveni permeabil pentru culoare. Influenţat de gestualism (action paiting), creează o serie de lucrări în care pensulaţia este largă, spontană şi nervoasă. Cromatica rămâne la fel de sobră („Înger căzut”, „Armură”, „Compoziţie I, II”). Apelează însă şi la culori puternice, de contrast, folosind roşul şi galbenul intens pe care le alătură foiţei de aur („Natura statică, altfel”, „Oedip şi Sfinxul”, „Venus din Milo cu floare”, „Cuibul”).

1. Ioan Tudor, Oedip si Sfinxul

3. Ioan Tudor, Cuibul

Structuri ale corpului uman descompus, ale corpului animalelor şi păsărilor îi dau posibilitatea folosirii unui desen viguros, cu forme contorsionate, ce trezesc un sentiment de nelinişte. Realizează şi câteva basoreliefuri, semn că nu a abandonat definitiv sculptura. În lucrarea de mari dimensiuni „Vălul timpului”, pornind de la pictura de pe pereţii exteriori ai bisericii Suceviţa, artistul dă o interpretare personală misterului vieţii. La baza de jos, figurile pictate sunt abia vizibile, pentru ca în cele din urmă imaginea lor să se piardă până la dispariţia completă, rămânând doar o suprafaţă albă, semn că nimeni nu a dezlegat încă felul cum începe şi când se termină viaţa pământească, ce urmează dincolo după trecerea omului în nefiinţă. Preocuparea pentru tematica religioasă şi pentru crearea unei atmosfere cu un aer de solemnitate liturgică predomină şi-n compoziţiile „Poarta”, „Tăcere”, „Înger”, „Armură”. Deşi în majoritate de mari dimensiuni, pânzele lui Tudor Ioan nu sunt încărcate, ansamblurile sunt aerate, formele sunt de cele mai multe ori tumultuoase, energice, riguros construite, trădând un spirit interiorizat, neliniştit, care în forumul său interior se frământă, se zbuciumă, eliberarea găsind-o în opera picturală. Tablourile de pictură abstractă, create în ultimii ani, deschid o nouă etapă în evoluţia sa, confirmând vocaţia pentru culoare şi capacitatea acesteia de a exprima o claviatură întreagă de sentimente şi de a emoţiona.
Bibl.: Corneliu Stoica, Artişti plastici de la Dunărea de Jos, Editura Alma, Galaţi, 1999; Alexandru Cebuc,Vasile Florea, Negoiţă Lăptoiu, Enciclopedia artiştilor români contemporani, Editura Arc 2000, vol. V, 2003; Corneliu Stoica, Identităţi artistice, Editura Alma, Galaţi, 2004; Valentin Ciucă, Un secol de arte frumoase în Moldova, Editura Art XXI, Iaşi, 2009; Valentin Ciucă, Dicţionarul ilustrat al artelor frumoase din Moldova 1800-2010, Editura Art XXI, Iaşi, 2011; Corneliu Stoica, Dicționarul artiștilor plastici gălățeni, ediția I, Muzeul de Artă Vizuală Galați, Editura „Terra” Focșani, 2007; ediția a II-a revizuită și întregită, Editura „Axis Libri”, Galați, 2013.