CĂRBUNARU NICOLAE

CĂRBUNARU, Nicolae – pictor. S-a născut la 1 ianuarie 1944, la Urleasca, judeţul Brăila. A absolvit Şcoala Normală din Galaţi (1963), Facultatea de Arte Plastice din Iaşi, clasa profesorilor Adrian Podoleanu şi Corneliu Ionescu (1967) şi Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, Facultatea de Muzeologie (1983). Membru al U.A.P., Filiala Galaţi, din 1993.

A debutat în 1971 la o expoziţie naţională a profesorilor de desen organizată la Sala Dalles din Bucureşti, iar din 1974 a participat la expoziţiile colective şi Saloanele Anuale ale Filialei Galaţi a U.A.P. Până la pensionare (2007) a lucrat ca profesor în învăţământul preuniversitar (Şcoala nr. 24, Şcoala Nr. 13).

Expoziţii personale:

Galaţi (1978, 1979, 1984, 1989, 1992, 1993, 1996, 1997, 1998, 2000, 2005, 2011);

Brăila (1996),

Bârlad (2001),

Tecuci (2005, 2012).

Participări la expoziţii naţionale:

Bucureşti, Expoziţia profesorilor de artă plastică (1971);

Buzău, Bienala Artelor „Ion Andreescu” (2002);

Piatra Neamţ, Bienala „Lascăr Vorel” (2003, 2005, 2009);

Salonul Naţional de Artă Contemporană, Vâlcea (2011).

Participări la expoziţii de grup şi colective:

Galaţi, Galeriile de Artă „Nicolae Mantu” (1978, 1996, 1999, 2000, 2003);

Muzeul de Artă Vizuală (1989, 1994, 2004, 2005);

Salonul Moldovenilor (1991);

Bucureşti, Cercul Militar Naţional – Galeria Artelor (2000);

Galeria „Apollo” (1996);

Galeria „Căminul Artei” (1996);

Brăila (1981, 2002, 2004);

Tulcea (1981, 2004, 2005);

Constanţa (1981, 1983, 1985);

Focşani (1979, 1994); „12 plasticieni – 12 profesori”,

Muzeul de Artă Vizuală Galaţi (2010).

Participări la expoziţii internaţionale:

Dresda, Germania, Expoziţia artiştilor din ţările socialiste (1978);

Galaţi, Internaţional Danubian Art (2000).

Participări la tabere de creaţie:

Buşteni (1985);

Piatra Neamţ (1987);

Blasova, Brăila (1996);

Agafton, Botoşani (2001);

Adam, Galaţi (2004);

„Acuarela”, Celic Dere, Tulcea, Muzeul de Artă Vizuală Galaţi (2005, 2009).

Distincţii:

Profesor Evidenţiat (1983);

Diploma de onoare, Simpozionul „Creativitate şi eficienţă în învăţământ”, Piatra Neamţ (1987);

Diploma de onoare acordată cu prilejul sărbătoririi a 165 de ani de la înfiinţarea primei şcoli româneşti din municipiul Galaţi – Şcoala nr. 24;

Ordinul „Meritul pentru Învăţământ” în grad de Cavaler (2004);

Diplomă la Simpozionul Naţional cu tema „Valori didactice româneşti, premise pentru un învăţământ modern” (2005);

Diplomă de fidelitate în învăţământ (2007);

Diplomă de excelenţă, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (2007);

Premiul Filialei Galaţi a U. A. P. R. pentru întreaga activitate (2016).

Are lucrări în colecţii de stat şi particulare din România, Anglia, Canada, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Republica Moldova, Suedia, S.U.A.

Creaţia lui Nicolae Cărbunaru cuprinde un repertoriu tematic bogat, subsumat tuturor genurilor picturii: peisaj, natură statică, portret, compoziţie, nud. Peisajele sunt rodul deplasărilor în Deltă, în bălţile Dunării şi în lunca Siretului, a popasurilor din timpul vacanţelor de vară prin zonele montane sau colinare ale ţării. Promovând o artă realistă, în strânsă legătură cu datele oferite de plaiurile străbătute, artistul aduce în tablourile sale imagini tonifiante, de un deosebit efect stenic, ipostaziind în culori calde şi luminoase locuri de o frumuseţe nealterată. Bucuria în faţa măreţiei naturii se simte în plăcerea cu care pictează, în voluptatea cu care aduce în faţa privitorului atmosfera de calm şi linişte a unor spaţii mirifice („Depărtare”, „Faleza gălăţeană”, „Pârâul”, „În lunca Siretului”, „Răsărit de soare”, „Vară”, „La marginea pădurii”, „Spaţiu mioritic” etc.).

Când tehnica folosită este acuarela, culorile aşezate pe suport umed se întrepătrund, elementele sunt ordonate în aşa fel încât imaginea de ansamblu dă impresia de vastitate, de întindere ce se pierde dincolo de linia orizontului. Repertoriul motivelor este la fel de bogat: margini de apă şi de pădure, diguri, lăcaşuri de cult, sate, curţi ţărăneşti, pontoane, punţi, ambarcaţiuni, dealuri, munţi, poiene, luminişuri, arbori în care verdele trăieşte la intensităţi maxime, în care toamna a aprins jerbe de flacără sau iarna a aşezat pe ramuri hlamida imaculată a zăpezii. Deseori, omul este şi el o prezenţă tonică în peisaj, umanizându-l, contopindu-se cu acesta.

Spontan în execuţie, ştiind să fructifice deplin virtuţile culorilor de apă, Nicolae Cărbunaru este precis în desen, mânuieşte linia cu siguranţă, iar materia picturală îşi păstrează întotdeauna transparenţa şi fluiditatea, marea capacitate de a declanşa stări afective şi trăiri consumate la un înalt diapazon emoţional. Verzurile, albastrul, galbenul, violetul, roşul, griurile de diferite nuanţe sunt culorile des folosite, orchestrate armonios, până la sugerarea sunetelor din natură. În compoziţii, personajele au în atitudinea lor un anumit hieratism, alteori sunt stăpânite de o concentrare provocată de îndeletnicirile practicate. Naturile statice sunt construite apelând la o recuzită simplă. Atunci când pictează icoane pe lemn, chipurile de sfinţi, arhangheli sau îngeri dobândesc o patină coloristică de frescă.

Nicolae Cărbunaru a expus sporadic şi unele lucrări din zona abstracţiei lirice. Culoarea este mult mai intensă, chiar şocantă, imaginile din zona centrală se desfăşoară spre extremităţi sub forma unor valuri impetuoase sau a unor trasee ce înscriu în spaţiu o mişcare centrifugă. Predomină roşul aprins, galbenul intens, oranjul. Ansamblurile sunt dinamice, se simte parcă pe undeva zbuciumul materiei aflată într-o continuă mişcare. Cu toate aceste încercări de abstractizare a discursului plastic, în care nu a stăruit, Nicolae Cărbunaru, în esenţa sa, rămâne un pictor de viziune tradiţională, pentru care tabloul păstrează în datele lui elementele recognoscibile ale realităţii. Cu deosebită pasiune s-a aplecat artistul și asupra universului poetic al lui Mihai Eminescu, găsind echivalențe plastice foarte sugestive la poezii precum „Luceafărul”, „Memento mori (Panorama deșertăciunilor)”, „La steaua”, „Dintre sute de catarge”, „Călin (file de poveste)”, „Revedere”, „Lacul”, „Când marea …”, „Povestea codrului” etc. Sunt imagini plastice revelatorii, care încântă ochiul prin desenul sigur, sugestive prin lirismul şi prospeţimea lor.

Bibl.: Maria Magdalena Crişan, Artişti gălăţeni, Editura Meridiane, Bucureşti, 1986; Corneliu Stoica, Artişti plastici de la Dunărea de Jos, Editura Alma, Galaţi 1999; Toader Buculei, Prezenţe brăilene în spiritualitatea românească, Editura Ex Libris, Brăila; Corneliu Stoica, Întâlniri confortante, Editura Sinteze, Galaţi, 2007; Valentin Ciucă, Un secol de arte frumoase în Moldova, vol. I, Editura Art XXI, Iaşi, 2009; Valentin Ciucă, Dicţionarul ilustrat al artelor frumoase din Moldova 1800-2010, Editura Art XXI, Iaşi, 2011; Corneliu Stoica, Popasuri ale privirii, Editura “Sinteze”, Galaţi, 2013; Corneliu Stoica, Dicționarul artiștilor5 plastici gălățeni, Editura Axis Libri, Galați, 2013.
Corneliu STOICA