MIRON, Gheorghe – pictor. S-a născut  la 12 aprilie 1958, la Galaţi. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”din Bucureşti, secţia Artă Monumentală, clasa profesoarei Rodica Lazăr (1982). Din 1983 participă la expoziţiile colective ale Filialei Galaţi a U. A. P. R., al cărei membru a devenit în 1991. Lucrează ca muzeograf la Muzeul de Artă Vizuală.

Din 1983 participă la expoziţiile colective ale Filialei Galaţi a Uniunii Artiştilor Plastici, al cărei membru a devenit în 1991. Și-a organizat expoziţii personale la Galaţi (1985, 1987, 1995, 2008, 2015, 2018); Katowice, Polonia (1998), Ploiești (2006), Tg. Jiu (2007), Piatra Neamț (2009), București (2010), Bacău (2011), Constanța (2012), Tecuci (2013), Brăila (2013) și a participat la numeroase expoziţii de grup şi colective de la Galați, București, Constanța, Iași, Brăila, Buzău, Bacău-Chișinău, Călărași, Făgăraș, Tulcea, Piatra-Neamț, Bârlad, Padova, Veneția (Italia), Budapesta (Ungaria), Paris (Franța) etc.

Formația sa de pictor monumentalist i-a dat posibilitatea să desfășoare și o serie de activități de restaurare  și de artă murală la Biserica Domnească „Sf. Nicolae” din Curtea de Argeş, Capela Cimitirului din localitatea Moara Domnească, Ilfov (1980), Muzeul „Theodor Aman”, Bucureşti (1981), Atelierul de restaurare Brasso Art Achbah, Austria (1983), Hotelul Kreta Galaţi (1995 – 1997),  Biserica „Sfinții Împăraţi Constantin și Elena”, Galaţi (2002 – 2003), Biserica „Sf. Mihail” Braşov (2003), Primăria din Câmpina (2003 – 2004), Primăria Municipiului Galați (2017, împreună cu Irina Panțiru).

A fost onorat cu mai multe distincţii: Premiul pentru grafică la Concursul Naţional de Pictură, Grafică, Sculptură şi Artă Decorativă „N. N. Tonitza”, Bârlad (2006); Premiul pentru grafică la Bienala „Lascăr Vorel”, Piatra Neamţ (2007); Premiul Municipiului Buzău la Bienala Internațională de Artă „Ion Andreescu”, Buzău (2014), Premiul de Excelență pentru pictură al Filialei Galați a U.A.P.R. (2016); Premiul pentru Pictură Murală al Filialei Galați a U. A. P. R., împreună cu Irina Panțiru (2017); Premiul Municipiului Galați (2018); Premiul pentru pictură al Filialei Galați a U. A. P. R.(2018). Are lucrări în colecţii de stat şi particulare din România, Grecia, Italia, S.U.A., Austria, Rusia, Franţa, Australia.

Opera picturală și grafică a lui Gheorghe Miron, bogată și variată, cuprinde în repertoriul ei compoziții cu mai multe personaje, peisaje, naturi statice cu flori, portrete și nuduri, genuri pe care le cultivă cu consecvență și în tehnici diferite. Artistul manifestă un interes deosebit pentru reprezentarea corpului feminin, pe care îl studiază cu mare atenție și îl configurează nud sau învăluit în voaluri transparente și mătăsuri elegante cu finețea și claritatea pictorilor renascentiști. Am putea spune că lucrările pictorului în care apar chipuri de femei sunt adevărate și vibrante omagii aduse frumuseții fizice și morale ale acestora. Personajele sunt înfățișate singure sau în compoziții de două-trei sau mai multe femei, tandre, suple, cu sâni rotunzi, incitanți, epidermă catifelată, păr lung, chipuri surprinse în momente de visare, contemplație, extaz, meditație. Uneori, în spațiul plastic, în deplin acord cu personajele, artistul introduce elemente florale, fructe, vase ornamentate, cărți de joc, zaruri, fluturi. Alegoria, metafora, simbolul sunt predominante, astfel că dincolo de imaginea vizuală pe care fiecare tablou o oferă, privitorul este lăsat să gândească, să reflecteze, să descopere noi straturi conotative („Visul unu gând liber”, „La noroc”, „Regina florilor”, „Încoronarea muzei”, „Pe gânduri”, „Până ce moartea ne va despărți”, „Gătitul miresei”, „Cântec pentru trecut și pentru ce va să fie”, „Focul păcatului”, „Tot mai sus”, ”Cupidon”, „Concert la trompetă” etc.). Femeile din tablourile de pictură și grafică ale lui Gheorghe Miron sunt frumoase, voluptoase, emană căldură, atrag, au un aer misterios, îndeamnă la contemplație. Linia desenului este suplă, mlădioasă, fluentă, iar culorile sunt vii și așezate în acorduri armonioase.

În afara executării unor portrete feminine, Gheorghe Miron s-a aplecat și asupra unor figuri de intelectuali reprezentativi pentru cultura națională, cum este, de pildă, Mircea Eliade, sau pentru cultura locală, în special din domeniul teatrului, actorii Vlad Vasiliu, Gheorghe V. Gheorghe, Lică Dănilă, Paul Buță. Dincolo de asemănarea fizică cu modelele respective, el a întreprins și adevărate incursiuni în psihologia acestora, reliefându-le importante trăsături morale și de caracter. De asemenea, portretele de copii („Ana”, „Undeva, cândva”, „Privind-o pe Irina”) impresionează prin candoarea, puritatea, fragilitatea și inocența pe care o transmit expresia lor, prin măiestria artistică a transpunerii plastice. În mai multe rânduri, artistul și-a scrutat și propriul chip, creând câteva autoportrete din care cel puțin două, de dată mai recentă, sunt memorabile. Unul, prin maniera în care a fost conceput, amintește de tehnica maestrului olandez al clar-obscurului Rembrandt van Rijn  și constituie un pios omagiu adus celebrului pictor și gravor din secolul al XVII – lea. Celălalt, cu unele elemente suprarealiste, conține în el, după opinia lui Corneliu Antim, „vibrația capodoperei”.
Participarea lui Gheorghe Miron la edițiile din 2014, 2016 și 2017 a Taberei de Creație de la Boholț (Brașov), organizată de inginerul și colecționatul Vasile Joantă, a avut o mare importanță pentru creația pictorului. Acum, orășeanul născut și crescut în Cetatea dunăreană, a descoperit satul din Țara Făgărașului și oamenii locurilor. Din seria lucrărilor realizate aici, nu putem uita portretul „Domnul învățător”, reprezentându-l pe bătrânul dascăl Aurel Drăguș, pe atunci la vârsta de 92 de ani (a încetat din viață la 26 noiembrie 2016), cel care a scris și monografia „Boholț – sat ardelean al tradiției, statorniciei și speranței”, apărută în două ediții (2002, 2014), compoziția de dimensiuni monumentale, „Boholțeni în sărbătoare”, cu aproape 40 de personaje, în care este surprinsă atmosfera din timpul Sărbătorii Sânzienilor, celebrată pe 24 iunie, sau peisajele cu șuri, construcții vechi, aflate pe cale de dispariție. Și în aceste lucrări Gheorghe Miron se exprimă magistral, stăpânește suprafețele mari, își individualizează personajele chiar în scenele de masă, construiește cu rigoare și folosește din plin detaliile, elemente care după propria mărturisire „fac diferența”.

Clasic și modern în același timp, adept al novorealismului, noul curent fundamentat de pictorul american de origine rusă Alexey Steele din Los Angeles, Gheorghe Miron, original în viziune și mijloace de realizare plastică, atent și exigent la ceea ce așterne pe pânză, carton și hârtie, prin creația sa nu face altceva decât să aducă un elogiu frumosului natural și uman.
Bibl.: Corneliu Stoica, Artişti plastici de la Dunărea de Jos, Editura Alma, Galaţi, 1999; Năstasă Forţu, Orizonturi artistice contemporane, Editura Pan Europe, Iaşi, 2006; Corneliu Stoica, Interferenţe, Editura Sinteze, Galaţi, 2009; Valentin Ciucă, Un secol de arte frumoase în Moldova, vol. II, Editura Art XXI, Iaşi, 2009; Valentin Ciucă, Dicţionarul ilustrat al artelor frumoase din Moldova 1800-2010, Editura Art XXI, Iaşi, 2011; Corneliu Stoica, Dicționarul artiștilor plastici gălățeni, Editura „Axis Libri”, Galați, 2013; Corneliu Stoica, Fețele imaginii, Editura „Sinteze”, Galați, 2016.
Corneliu STOICA