BĂDĂLAN, Sterică – pictor. S-a născut la 27 mai 1955 în comuna Pisica, judeţul Tulcea. A absolvit Liceul de Artă din Galaţi şi, ulterior, a urmat studii libere de pictură. Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici, Filiala Galaţi, din 1998.

Expoziţii personale: Galaţi (1976, 1977, 1980, 1982, 1983, 1984, 1985, 1987, 1988, 1990, 1991, 1995, 1996, 1997, 1998, 2000, 2001, 2002, 2003, 2005, 2006, 2009, 2011, 2012, 2013, 2016), Tecuci (1996, 2001, 2003, 2011), Iaşi (1996), Brăila (1999, 2005, 2008), Bârlad (2000), Ploieşti (2007), Padova, Italia, Centro d’Arte „La Galleria” (1998).

Participări la expoziţii naţionale: Concursul naţional „N. Tonitza”, Bârlad (1999, 2000, 2007);

Bienala „Lascăr Vorel”, Piatra Neamţ (1999, 2001, 2003, 2005, 2009);

Saloanele Moldovei, Bacău-Chişinău (2000, 2001, 2006, 2007, 2009, 2010, 2012);

Bienala Artelor „Ion Andreescu”, Buzău (2000, 2002, 2004, 2006, 2010, 2012, 2014, 2016, 2018);

Salonul Naţional de Artă Romexpo, Bucureşti (2001);

Concursul naţional de pictură, Tulcea (2003);

Salonul Naţional de Artă, Bucureşti (2001, 2006);

Bienala Artelor „Cezar Ivănescu”, Galaţi (2009);

Bienala „Gheorghe Petraşcu”, Târgovişte (2010);

„Dragobete Art.Ro”, Sala Atrium, Palas Mall, Iaşi (2014, 2015);

„Plasticieni la Dunărea de Jos”, Galeria Five Plus Art, Viena, Austria (2015).

Participări la tabere de creaţie: Pomârla (1987, 1988); Botoşani (1989); Constanţa (1991); Braşov (1992); Galaţi, „Arta ca viaţă” (2005); Măcin (2006); Durostorum-Terasele Dunării, Ostrov (2008); Ianca, Celic-Dere (2009); Breaza, Plopeni – Prahova (2010); Cornu (2011, 2012, 2013); Viscri  (2012); Râmnicu Vâlcea (2013); Partizani – Deltă (2013); Sighetu Marmaţiei (2012); Aiud (2015); Blaj (2016); Buzău (2018); Măldărești (2018): Craiova (2018).

Distincţii: Premiul I la concursul „Peisaje dunărene în creaţia artiştilor din oraşele riverane” (Tulcea, 2003); Premiul IV la concursul de pictură realizată ad-hoc „Câmpina 24 h”, Casa Municipală de Cultură „Geo Bogza” Câmpina (2009); Premiul de Excelență al Filialei Galați a U. A. P. R. (2018). A realizat ilustraţie de carte pentru volume editate de Centrul Cultural „Dunărea de Jos”. Lucrări ale sale se găsesc în colecţii particulare din România, Belgia, Canada, Elveţia, Franţa, Germania, Israel, Italia, Spania, S. U. A., Turcia.

După un debut în care se simţea influenţa marii lecţii a picturii unor maeştri din perioada interbelică, Sterică Bădălan a evoluat spre un discurs care îi este propriu. Genurile cultivate cu predilecţie sunt peisajul şi natura statică cu flori. În ambele cazuri el se îndepărtează de modelul clasic al acestor genuri, optând pentru forme de un sintetism care merge până la abstract.

În conceperea tablourilor, Sterică Bădălan porneşte de la date ale realului, însă pe parcursul elaborării le metamorfozează, le abstractizează, astfel că în final compoziţiile rezultate amintesc foarte vag de motivele şi elementele care au stat la baza lucrărilor. Artistul păstrează însă acel spirit al locurilor, în cazul său al Deltei Dunării, cu grinduri, ghioluri, vegetaţie luxuriantă şi ape nemărginite, al pământurilor fertile sau arse de soare ale Dobrogei, al cerurilor contopite de cele mai multe ori la orizont cu albastrul apelor. Într-un timp, formele configurate pe pânză aveau înfăţişări contorsionate, ciudate, semănând uneori cu nişte vietăţi stranii. Ele creau tensiuni şi nelinişti, stări dramatice, care erau de fapt rezultatul unor antinomii la nivelul materiei. Alteori, elementele încearcă să fie expresii ale structurii geologice a formelor de relief, ale lanurilor date în pârg sau ale vegetaţiei în care puterea sevelor se manifestă în dominaţia plenară a verdelui.

Culoarea joacă un rol deosebit prin marea sa capacitate de sugestie în crearea unei atmosfere tonifiante, de înaltă vibraţie lirică. În ultimul timp, graţie şi participării la mai multe tabere de creaţie, el s-a îndreptat mai mult spre o pictură realistă, care să respecte în esenţa ei datele concrete ale locurilor imortalizate pe pânză.

Tehnicile mixte în care Sterică Bădălan îşi realizează lucrările reţin şi ele atenţia privitorului. Pe suprafaţa de pânză, placaj sau O.S.B., de obicei de dimensiuni mari, el construieşte adevărate eşafodaje compoziţionale din îmbinarea unor materiale extrem de diferite: ghips, pânză de sac şi tifon, plasă de plastic, aracet, sfoară, cartoane de ambalaj cu caneluri, baghete din lemn etc. Peste acestea aplică materia picturală aşternută din abundenţă sau lăsând uneori sa se vadă textura materialelor utilizate. Adesea tablourile arată ca adevărate basoreliefuri. Motive noi şi-au făcut apariţia în universul compoziţiilor sale: arcada, cercul, sfera – simboluri ale jertfei şi solemnităţii, ale împlinirilor şi perfecţiunii, ale cosmosului. Utilizarea în mai mare măsură a bronzului auriu şi a foiţei aurii le dă tablourilor un aer de eleganţă şi nobleţe, ne face să ne gândim la arta ctitoriilor noastre religioase şi a frescelor.

Bibl.: Corneliu Stoica, Artişti plastici de la Dunărea de Jos, Editura Alma, Galaţi, 1999; Alexandru Cebuc,Vasile Florea, Negoiţă Lăptoiu, Enciclopedia artiştilor români contemporani, vol. IV, Editura Arc 2000, Bucureşti, 2001; Corneliu Stoica, Identităţi artistice, Editura Alma, Galaţi, 2004; Corneliu Stoica, Întâlniri confortante, Editura Sinteze, Galaţi, 2007; Corneliu Stoica, Interferenţe, Editura Sinteze, Galaţi, 2009; Valentin Ciucă, Un secol de arte frumoase în Moldova, vol. II, Editura Art XXI, Iaşi, 2009; Valentin Ciucă, Dicţionarul ilustrat al artelor frumoase din Moldova 1800-2010, Editura Art XXI, Iaşi, 2011.
Corneliu STOICA