ZAMFIRESCU-BEDIVAN, Mala – pictor, grafician. (n. 8 ianuarie 1928, Galaţi – m. 26 august 2014, Bucureşti). A învăţat mai întâi la Şcoala Negroponte, la Institutul Notre Dame de Sion, a luat lecţii cu pictorul Nicolae Mantu, apoi, la Bucureşti, a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (1958), unde a avut profesori pe Samuel Müntzer, George Lovendal, Al. Jean Steriadi şi Simion Iuca.

Din 1953 a început să participe cu lucrări la expoziţii republicane, saloane de grafică, expoziţii de artă românească organizate în Cuba, Italia, Germania, Grecia, la expoziţii internaţionale de artă din U.R.S.S. şi R.F.G. Prima expoziţie personală şi-a organizat-o destul de târziu, abia în 1989. Au urmat altele deschise la Bucureşti (1991), Sibiu (1994), Braşov (1995) şi Galaţi (2007).

Între 2000 – 2002, la invitaţia criticului de artă Irina Cajal, stabilită în Boston, a avut posibilitatea să se documenteze şi să picteze în câteva localităţi din Statele Unite ale Americii. Lucrări ale sale se află în colecţii de stat şi particulare din România, Elveţia, Germania, Grecia, Canada, Israel, Egipt, Kenia, Turcia, Spania, Franţa, America.

Artista şi-a însuşit temeinic marea lecţie a profesorilor săi, abordând atât pictura cât şi gravura. S-a manifestat în acelaşi timp în grafica publicitară, în arta decorativă, vestimentaţia cinematografică, forme spaţiale. A realizat costumele pentru filmul lui Francisc Munteanu „Dincolo de barieră”. În pictura sa, peisajele, predominante numeric, conţin imagini din diferite zone geografice ale ţării, din Bulgaria, Grecia, Republica Arabă Egipt, Israel, Statele Unite ale Americii etc.

Ele se disting printr-un desen riguros şi printr-o cromatică expresivă, care să pună în evidenţă spiritul locurilor imortalizate pe pânză sau carton. Materia picturală este când explozivă, de esenţă fovistă, când potolită şi liniştită, mergând până la acorduri subtile, de mare rafinament. O casă umilă din Lupeni, înconjurată de o vegetaţie abundentă, în care predomină verdele, albul, umbra arsă şi unele nuanţe de galben, dobândeşte sub penelul artistei rezonanţe poetice. Pasta este strălucitoare şi are sonorităţi muzicale („Casă din Lupeni”). „Toamnă la Cumpătu” conţine o poezie nostalgică. Semnele începutului anotimpului şi-au pus amprenta pe frunzele arborilor, pe iarba din jur. Reflexele auriu-roşietice trec şi asupra cerului, care abia se zăreşte printre trunchiurile şi coroanele mulţimii copacilor.

Tabloul „Căpiţe la Voroneţ” aduce acelaşi parfum al anotimpului autumnal, o atmosferă de linişte şi pace adâncă. Culorile toamnei invadează şi spaţiul lucrării „Octombrie la Center-port” (S.U.A.), pictată în culori calde, cu o pastă consistentă. „Peisaj din Grecia” este de dimensiuni mici, dar felul de aşezare în pagină a elementelor exprimă o întindere vastă, ce se pierde la orizont şi-n extremităţi. Coloristica este de o mare sensibilitate şi subtilitate. Partea superioară a tabloului pare învăluită într-o masă de aburi, redată pictural în tente de griuri colorate, articulate în acorduri de un deosebit rafinament. Peisajele din Egipt şi Israel, realizate de artistă în urma pelerinajului întreprins în toamna anului 1986 în aceste ţări („Apus de soare la Assuan”, „Casa de la nr. 8”, „Colţ de stradă la Romataim”, „Drumul cu sicomori”, „Deşertul Iudeii”, „Dromaderi în districtul Mării Moarte”, „Flemingi la Ramat-Gan”, „Garduri vii la Ramat-Gan”, „Locaş de închinăciune”, „Metsada”, „Oază în deşert”, „Poarta Leilor”, „Portal egiptean”, „Templu ptolemeic”, „Val la Mediterana” etc.) conţin spectacolul inedit al unei lumi şi a unor locuri încărcate de istorie, cu privelişti fascinante şi oameni primitori şi afectuoşi. Totul văzut cu un ochi sensibil, avid de a absorbi ceea ce i se înfăţişa pe ecranul retinei, însetat de a transpune imagistic insolitul formelor şi desfăşurărilor cromatice.

Artista a reţinut aspecte specifice peisajului arab, elemente de arhitectură, de vestimentaţie a locuitorilor, a redat masivitatea şi vechimea unor monumente, cetăţi antice, moschei, a evocat secvenţe ale naturii unor meleaguri pentru care a manifestat o atracţie aparte. Pasiunea pentru ansambluri merge mână în mână cu aceea pentru detalii. Când este cazul, artista elimină ceea ce este de prisos, sintetizează, lasă loc esenţialului. Preocupările pentru figura umană, pentru sondarea psihologiei unor personaje sunt calităţi reliefate de tablourile cu ţărănci îmbrăcate în costume populare, intitulate „În zi de sărbătoare”, „Portret de fată”, „Fată cu tulnic”, admirabil realizate, monumentale ca înfăţişare, de un echilibru compoziţional desăvârşit, sau de „Ţăran din Rădăuţi”, „Femeie cu turban”, „Portret”, „Mediu ştiinţific”, „Nud”. Sunt tablouri în care desenul este precis, viguros, iar culoarea se menţine într-un registru sobru. Naturile statice şi florile  („Natură statică cu chitară”, „Flori de Crăciun”, „Imortele”, „Natură statică cu Nefertiti”, „Petunii”, „Acord cromatic”, „Flori în vas de ceramică”, „Încrengături”, „Flori pe fond albastru”, „Flori la fereastră” etc.) lasă  să descoperim o altă faţetă a pictoriţei, aceea a ingeniozităţii cu care redă materialitatea obiectelor, frăgezimea carnală a lujerelor şi corolelor, transparenţa petalelor, frumuseţea lucrurilor simple, poezia acestora, adesea neobservată de ochiul comun.

Bibl.: Corneliu Stoica, Întâlniri confortante, Editura Sinteze, Galaţi, 2007; Valentin Ciucă, Un secol de arte frumoase în Moldova, vol. II, Editura Art XXI, Iaşi, 2010; Valentin Ciucă, Dicţionarul ilustrat al artelor frumoase din Moldova 1800-2010, Editura Art XXI, Iaşi, 2011; Corneliu Stoica, Popasuri ale privirii, Editura „Sinteze”, Galaţi, 2013; Corneliu Stoica, Dicționarul artiștilor plastici gălățeni, Editura „Axis Libri”, Galați, 2013; Corneliu Stoica, Arta gălățeană feminină, Editura Centrului Cultural „Dunărea de Jos”, Galați, 2018.

Corneliu STOICA