VIŞAN, Teodor (Tudorache) – pictor. S-a născut la 31 ianuarie 1943, în Galaţi. A absolvit Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi, Facultatea de Arte Plastice, Decorative şi Design. Membru al U.A.P. Filiala Galaţi, din 1991. Din 1969 participă la majoritatea expoziţiilor organizate de această filială în Galaţi, precum şi-n alte localităţi din ţară.

Expoziţii personale: Galaţi (1968, 1989, 1991, 2000, 2002, 2005, 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, 2015); Tecuci (1969, 1970, 1988, 2003); Bucureşti (1989, 1992, 2007); Constanţa (2001); Bârlad (2000), Iaşi (2006, 2015, 2018); Braşov (2008, 2009); Focşani (2010, 2011); Bacău (2016),  Hastings, Anglia (1991); La Mount Falize Huy, Belgia (1994), Castelul Montreal din Largentier, Franţa (1999); Le Teil şi Visan, Franţa (2002).

Participări la expoziţii naţionale (selectiv): Salonul naţional de grafică, Sala „Dalles”, Bucureşti (1983, 1985, 1986, 1987); Târgul de artă, ediţia a II-a, Bucureşti (1985); Bienala de pictură şi sculptură, Bucureşti (1986); Bienala internaţională de gravură „Iosif Iser”, Ploieşti (1993, 1999); Bienala „Lascăr Vorel”, Piatra Neamţ (1999, 2011); Bienala Artelor „Ion Andreescu”, Buzău (2002, 2004, 2006, 2012); Bienala Artelor „Cezar Ivănescu”, Galaţi (2009); Bienala de Pictură Târgovişte (2010); Salonul Naţional de Desen, Muzeul de Artă Vizuală Galaţi (2011); Salonul Naţional de Plastică Mică, Brăila (2012).

Participări la expoziţii în străinătate: Festivalul Internaţional de Artă, Moscova (1987); Salonul Internaţional de Gravură „Man And Woman”, Cehia (1992). A realizat ilustraţie de carte pentru diferite edituri din Galaţi şi din alte oraşe. Participări la Tabere de creaţie: Sovata (2012, 2013, 2014); Golubac, Serbia (2012); Slovacia (2012), Sinaia (2012), Vidraru (2014, 2016), Tg. Mureș (2016, 2018), Bucium, Iași (2016, 2017, 2018), Hârlău (2016, 2017, 2018), Craiova (2018); Boholţ, Braşov (2012, 2013, 2014). Distincţii: Premiul I la Festivalul Internaţional de Artă de la Moscova (1987); Premiul Municipiului Galaţi (2010); Premiul de Excelență al Filialei Galați a U. A. P. R. (2017). Are lucrări în colecţii de stat şi particulare din România, Republica Moldova, Anglia, Belgia, Cehia, Italia, Franţa, Germania, Slovacia, S.U.A.
Remarcat de la începutul carierei sale pentru pasiunea manifestată față de peisajul mediului citadin, Teodor Vişan nu s-a cantonat numai în acest gen al picturii, ci a cultivat în aceeaşi măsură şi cu aceeaşi consecvenţă portretul, natura statică, nudul, compoziţia, florile. În peisagistică a surprins aspecte din satele din apropierea Galaţiului, din Lunca Siretului, din Deltă şi bălţile Dunării, din zonele colinare şi montane, de la Marea Neagră, dar mai ales din oraşul în care s-a născut, trăieşte şi creează.

Bun cunoscător al geografiei stradale şi urbanistice a cetăţii dunărene, al mahalalelor sale, el a imortalizat imagini ale Galaţiului vechi, cu construcţii şi străzi care astăzi unele nici nu mai există, a surprins farmecul specific al arhitecturii unor clădiri ca farmacia Ţinc (expresie a barocului târziu), Vila Mon Caprice, Casa Macsay, Palatul Navigaţiei, Sediul ziarului „Viaţa liberă”, casele avocatului Ştefan H. Ştefan, Casa Balş, Casa pictorului Nicolae Mantu, fosta Policlinică studenţească, sediul Centrului Cultural „Dunărea de Jos” etc.

În peisajele sale în ulei apar frecvent Vadul Negroponte, Vadul Cărăbuş, Vadul Ungurului, respirând acea nostalgie a unor vremuri de demult, străzile Gamulea, Nicolae Bălcescu, Dornei, Universităţii, Pieţei, Zilei, Tecuci, Cuza Vodă. Totodată, pictorul ne poartă pe sub teii de pe strada Domnească, pe cunoscutele artere comerciale, ne conduce pe malul fluviului, făcându-ne să admirăm faleza, portul, vasele ancorate la mal sau brăzdând în amonte şi-n aval apele Dunării.

De multe ori el reia imaginea unor străzi şi obiective edilitare în variante ale tablourilor. O face din alte unghiuri, în alte anotimpuri, în alte momente ale zilei. Elimină sau mai adaugă ceva. Procedează astfel nu din comoditate sau din îngustime tematică, ci din dorinţa de a găsi echivalenţele plastice cele mai inspirate, de a ajunge la imagini redate cât mai expresiv. Adesea străzile sunt însufleţite de prezenţa omului, de tropotele copitelor vreunui cal, care aleargă şi el uimit de atâta libertate, părând o făptură desprinsă de undeva dintr-un basm sau dintr-o baladă, de imaginea vreunei trăsuri sau căruţe, a unui câine, mai rar a unei maşini.

În portretistică, paleta acelora asupra chipului cărora a stăruit, punându-le în lumină importante trăsături fizice şi morale, este largă, de la personalităţi ca Bogdan Petriceicu Hasdeu, Costache Negri, Mihai Eminescu, Nicolae Mantu, Vasile Onuţ, până la reprezentanţi contemporani ai culturii naţionale şi locale: Paul P[lt[nea, Gheorghe I. Anghel, Simon Ajarescu, Ion Trandafir, Ioan Simion Mărculescu, Silviu Catargiu, Crişan V. Muşeţeanu, Vlad Vasiliu, Zanfir Ilie, Nicolae Staicu-Buciumeni, Lică Dănilă, Stelian Vicol, Ion Manea, Dan Plăieșu,  Apostol Gurău, Corneliu Antoniu, Coriolan Păunescu, Theodor Parapiru, Nicolae Dobrovici Bacalbaşa, Violeta Ionescu, Angela Baciu, Pompiliu Comşa, Aurel Stancu, Victor Cilincă, Radu Moţoc, Maximilian Popescu Vella, Adrian Secară, Ion Gh. Tofan etc.

Dar multe portrete ale sale reprezintă oameni simpli, mulţi aflaţi în suferinţă, alţii epuizaţi de muncă sau apăsaţi de sărăcie şi nevoi, pe care pictorul i-a studiat cu atenţie, a pătruns în psihologia lor şi le-a evidenţiat stările sufleteşti, trăsăturile caracteristice. Pasiunea manifestată pentru studierea corpului omenesc, în special a celui feminin, s-a materializat în elaborarea unei suite de nuduri prin care Teodor Vişan şi-a arătat preferinţa pentru formele rotunde, voluptoase, incitante, armonios construite. Tablourile sale pe această temă au devenit recognoscibile, aceasta tocmai datorită stilului propriu în care le-a conceput, modului prin care el a înţeles să-i dezvăluie iubitorului de artă frumuseţea anatomică a corpului feminin şi mişcările sufleteşti ale modelelor.  Calităţile de foarte bun desenator şi colorist ale pictorului le pun în lumină şi uleiurile sale în care cultivă motivul floral, adevărate imnuri cromatice aduse delicateţei, graţiei, suavităţii, exuberanţei şi prospeţimii florilor. Indiferent din lumea cărei specii aparţin, florile din pânzele lui Vişan încântă, îţi şoptesc din snopul vertical, din firul solitar, crescut parcă în ulcică, din buchetele închipuite în formă de arbore sau din cele în care lujerele s-au mlădiat peste buza vasului. Teodor Visan s-a manifestat şi în grafică, descoperind un procedeu de imprimare în gravură ce-i este propriu. Avem în vedere folosirea în locul tuşurilor şi a cernelii tipografice a prafului de cărbune, tehnică în care a obţinut o fuziune a tonurilor şi o catifelare a suprafeţei suportului cum numai în acuarelă pot fi realizate.
Bibl.: Alexandru Cebuc, Vasile Florea, Negoiţă Lăptoiu, Enciclopedia artiştilor români contemporani, vol. I, Editura Arc 2000, Bucureşti, 1996; Corneliu Stoica, Artişti plastici de la Dunărea de Jos, Editura Alma, Galaţi 1999; Corneliu Stoica, Teodor Vişan, album monografic, Editura Alma, Galaţi, 2003; Valentin Ciucă, Exerciţii de fidelitate, eseuri, portrete, vernisaje, Editura Art XXI, Iaşi, 2007; Corneliu Stoica, Interferenţe, Editura „Sinteze”, Galaţi, 2009; Valentin Ciucă, Un secol de arte frumoase în Moldova, vol. II, Editura Art XXI, Iaşi, 2010; Valentin Ciucă, Dicţionarul ilustrat al artelor frumoase din Moldova 1800-2010, Editura Art XXI, Iaşi, 2011; Teodor Vişan, album de artă (texte de Valentin Ciucă şi Corneliu Stoica), Editura Axis Libri, Galaţi, 2012; Corneliu Stoica, Popasuri ale privirii, Editura „Sinteze”, Galaţi, 2013; Corneliu Stoica, Fețele imaginii, Editura „Sinteze”, Galați, 2016.

Corneliu STOICA