Mihaela Mihalache – Artist vizual
Cercetarea propriu-zisă a demersului artistic, stabileşte şi conturează o reflectare atât reală cât şi ontologică asupra unei delimitări mărginite ori infinite a ceea ce presupune sintagma teoretică şi strict practic-utilitara a spaţiului, cu precădere a celui limitat, şi anume a celui de interior.
În acest cadru, se pun în discuţie atât spaţiul de interior arhitectural, ca redare a utilizării concrete a volumului şi formei artistice, dar îndeosebi a unei extinderi ample a vizunii acestuia, în arealul vizual plastic la nivelul naturii psihologice şi sociale ale interiorului uman.
Conceptul lucrărilor se concentrază  asupra amprentei pe care omul reuşeşte sa o lase în urma locuirii sale într-un spaţiu limitat cât şi aspura subiectivităţii sinelui în discuţia sa cu eul personal.
În privinţa autoreferenţialităţii artistice, atelierul ca spaţiu efectiv delimitat arhitectural şi desigur, integrat în contextul viitoarelor oportunităţi şi contexte sociale, devine motivul creaţiei operei și spaţiul intim de comunicare cu publicul şi cu sine însuşi.

Din acest punct de vedere, este reliefat un aport strict personal, adus studiului de acest fel, unde în prim planul  preocupării se plasează zona de cercetare şi investigare al acestui cadru, prin traversarea temporală şi spaţială a graniţelor atât fizice, idealiste, raţionale, psihologice, şi nu în ultimul rând artistice.
Explicit, se conturează înţelegerea în cele din urmă a unei realităţi constituite în baza preocupării pentru un spaţiu limitat (fie uman sau arhitectural), de interior, şi găsirea răspunsului pentru preocuparea privind realizarea şi înţelegerea unui manifest artistic ori conceperii unei opere de artă, în baza acesteia.