DIMOFTE CONSTANTIN

DIMOFTE, Constantin – sculptor, pictor, grafician (n. 2 aprilie 1934, Bârlad – m. 23 octombrie 1999, Galaţi). Vocaţia pentru artă l-a condus către Liceul de Artă „Nicolae Tonitza” din Bucureşti, pe care l-a absolvit în 1956, apoi s-a înscris la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”. A studiat sculptura cu maeştrii Lucian Murnu, Corneliu Medrea şi Constantin Baraschi. În 1960, după absolvire, s-a stabilit la Galaţi, unde alături de activitatea la catedră, ca profesor la Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin”, a participat la manifestările colective şi de grup ale Filialei locale a U.A.P., a trimis lucrări la expoziţii interjudeţene şi naţionale, şi-a organizat peste zece expoziţii personale în ţară şi peste hotare. În 1967 a devenit membru al U.A.P. Opere ale sale se găsesc în colecţii de stat şi particulare din ţară şi din Cehoslovacia, Polonia, Egipt, Israel, Franţa etc. A realizat lucrări de artă monumentală pentru oraşele Galaţi (Complexul Stadionului „Dunărea”, în colaborare), Tecuci, Focşani şi Brăila.
Mulţi ani la rând, Constantin Dimofte s-a manifestat ca sculptor, iar atunci când sănătatea nu i-a mai permis să cioplească lemnul, marmura sau piatra, nu a abandonat arta, ci s-a îndreptat spre pictură şi grafică, genuri tot atât de potrivite temperamentului său liric, înclinat spre visare sau, dimpotrivă, spre meditaţie. În sculptură el a continuat pe cont propriu lecţia maeştrilor săi de la Institutul „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, cultivând o creaţie bazată pe o viziune realistă. Lucrările sale se disting printr-o tratare simplificată, volumele şi formele sunt epurate de detalii, reduse la elementele esenţiale. Fie în piatră sau lemn, în bronz sau  marmură, în ceramică sau fier, el a realizat o suită de lucrări de interior în care a dovedit o bună înţelegere a materialelor, investindu-le cu sensuri majore, conferindu-le atributele artei autentice. Uneori se inspiră din arta populară, apelează la geometrizare, metaforă şi simbol. Este de ajuns să privim ronde-bosse-uri sau compoziţii precum „Spicul”, „Floricica”, „Motiv folcloric”, „Întrepătrundere”, „Gura lumii”, „Înaripare”, „Stol”, „Cocoşul”, „Familie”, „Solidaritate”, „Zbor”, multe portrete sau nuduri pentru ca să înţelegem că arta lui Constantin Dimofte este a unui sculptor cu un timbru propriu, preocupat în permanenţă de perfecţionarea limbajului plastic, de exprimarea ideilor în forme cât mai sintetice. Lucrările de pictură şi grafică constituie şi ele mărturia unui artist sensibil la culoare şi la frumosul din jur, capabil să aducă în faţa privitorului poezia inefabilă a elementelor naturii, delicateţea florilor sau să construiască compoziţii semiabstracte, în care geometrizarea formelor şi o cromatică rafinată să declanşeze puternice trăiri sufleteşti, să îndemne la contemplare sau la reflexie, la descifrarea unui mesaj estetic făurit în cadrele perene şi parametrii de mare valoare ai artei autentice. Aşa cum s-a putut observa, Constantin Dimofte a fost un liric prin excelenţă, un poet al armoniilor cromatice, un artist de la care poezia izvora din toate fibrele fiinţei. Deşi situate în zona abstractului, artistul a căutat să găsească echivalenţe plastice unor motive din aria noastră culturală, ce constituie tot atâtea permanenţe: zborul, jertfa pentru creaţie, problemele ce şi le pune omul în legătură cu nemurirea sufletului şi cu viaţa de dincolo, misterul cosmic etc. Le-a exprimat cum a crezut el mai bine, fiind când exploziv şi şocant, când potolit, reţinut, conferind culorii chiar accente dramatice. „Opera de artă, ne spunea artistul într-o convorbire avută în 1998, nu trebuie să fie numai un sumum de idei şi sentimente, ci un adevărat spectacol de lumină, de culoare şi forme, în care privitorul, la fel ca într-un roman sau într-o compoziţie muzicală, să poată să comunice, să se regăsească, să se redescopere în aceste spaţii şi să poată chiar să recompună universul său în alte structuri decât cele oferite de artist”.
Bibl.: Maria Magdalena Crișan, Artiști gălățeni, Editura Meridiane, București, 1986; Corneliu Stoica, Artişti plastici de la Dunărea de Jos, Editura Alma, Galaţi, 1999; Corneliu Stoica, Identităţi artistice, Editura Alma, Galaţi, 2004; Valentin Ciucă, Un secol de arte frumoase în Moldova, vol. II, Editura Art XXI,Iași, 2009; Valentin Ciucă, Dicţionarul ilustrat al artelor frumoase din Moldova 1800-2010, Editura Art XXI, Iaşi, 2011; Oameni în memoria Galaţiului (coordonator, prof. Zanfir Ilie, director al Bibliotecii Judeţene „V. A. Urechia” Galaţi), Editura Axis Libri, Galaţi, 2010; Corneliu Stoica, Dicționarul artiștilor plastici gălățeni, Editura Axis Libri, Galați, 2013; Corneliu Stoica, Destine artistice. Membri și colaboratori ai Filialei Galați a U. A. P. R. care au fost, 1951 – 2017.
Corneliu STOICA