Dascalescu Mihai

Dascalescu_Mihai_Artindex_15 Dascalescu_Mihai_Artindex_01       DĂSCĂLESCU MIHAI
(1917 – 1999)

Dăscălescu, Mihai – pictor (n. 21 septembrie 1917, comuna Hânţeşti, judeţul Botoşani – m. 13 decembrie 1999, Galați).  A început liceul la Botoşani, a continuat la Şcoala Normală din Şendriceni – Dorohoi, apoi la Şcoala Normală din Piatra Neamţ. După absolvire, în 1940 se înscrie la Facultatea de filozofie-pedagogie din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi. La sfârşitul anului III o abandonează în favoarea Academiei de Arte Plastice din acelaşi oraş, pe care o termină în 1947. Aici a avut profesori pe Otto Briese, Corneliu Baba, Nicolae Popa şi Ion Irimescu. Debutează încă din facultate la Salonul Oficial al Moldovei. După o perfecţionare de doi ani la Bucureşti cu maestrul Gheorghe Labin se reîntoarce la Iaşi. În 1958 se stabileşte la Galaţi, lucrând mai întâi în cadrul Fondului Plastic, iar din 1964 până la 30 decembrie 1979, când se pensionează, ca profesor la Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin”. Un timp a îndeplinit şi funcţia de inspector şcolar şi pe cea de preşedinte al Filialei Galaţi a U.A.P. R. A participat la peste 200 de expoziţii din ţară şi din străinătate, şi-a organizat aproape 25 de expoziţii personale, între care şi o mare retrospectivă (1988, Muzeul de Artă Contemporană Românească, Galaţi). Lucrări ale sale se găsesc în multe muzee din România sau în colecţii particulare din ţări ale Europei şi Americii. A încetat din viață la 13 decembrie 1999.Dascalescu_Mihai_Artindex_16
Opera lui Mihai Dăscălescu a fost realizată în spiritul celor mai bune tradiţii ale artei româneşti din perioada interbelică. Ea este rodul unui demers plastic coerent, lucid, făurit cu răbdare şi înalt profesionalism. În pictură a practicat compoziţia, peisajul, portretul, natura statică şi florile. În grafică a abordat pastelul, linogravura, xilogravura, monotipul. Tematica lucrărilor sale este nespus de variată. Artistul s-a oprit cu pasiune asupra satului românesc, surprinzând oamenii acestuia în îndeletnicirile lor zilnice, la manifestările din timpul sărbătorilor, a pus în evidenţă obiceiurile, datinile, frumuseţea portului şi curăţenia morală a ţăranului („La topitul cânepei”, „La spălat”, „Fântâna”, „Ghilitul pânzei”, „Margine de sat”). A reţinut imagini din lumea fascinantă a târgurilor şi bâlciurilor moldovene („Într-un vechi târg”, „Târg la Botoşani”, „Bâlci la Iaşi”), a evocat locuri şi momente importante din istoria neamului („Arcaşii lui Ştefan”, „Vestea Unirii la sate”, „La cetatea Sucevei”, „Amintirea generalului Ieremia Grigorescu pe câmpia Mărăşeştiului”, „La Mânjina”), a imortalizat peisajul mirific al Deltei şi bălţilor Dunării, munca pescarilor, navaliştilor, muncitorilor portuari („În Deltă”, ”Bărci”, „Punct pescăresc”, „La cherhana”, „Pescari în zori”, „Port în Deltă”, „În portul Galaţi”, „Pe malul Brateşului”, „Seară în bazin”), a străbătut Bărăganul şi s-a încântat în faţa imensităţii lanurilor de grâu şi de floarea-soarelui. A realizat nenumărate portrete, de la cele ale membrilor familiei, ale unor oameni simpli, până la altele ale unor personalităţi, precum pictorul bisericesc Vasile Robea sau sculptorul olandez Perl Merloe. Oraşele Botoşani, Iaşi şi Galaţi, de care s-a simţit atât de legat afectiv, trăiesc în pânzele sale cu aura lor de altădată dar şi cu cea a prezentului („Stradă veche la Botoşani, „Case vechi în Iaşi”, „Cartier din Iaşi”, „Podul Roşu -Iaşi”, „Vadul Ungurului”, „Strada Dornei”, „În piaţa Moruzzi, „Strada Zilei”, „În Ţiglina”). Dascalescu_Mihai_Artindex_11A pictat cu plăcere şi constanţă în toate etapele vieţii foarte multe flori, redându-le cu măiestrie gingăşia, puritatea, carnalitatea lujerelor şi frăgezimea corolelor. A surprins cu o sensibilitate deosebită poezia anotimpului hibernal, cu alburi imaculate şi jocuri de copii („Prima zăpadă”, „Iarna în Deltă”, „Iarnă în cartier”, „Ultima zăpadă”, „La marginea oraşului”), dezlănţuirea sevelor în arbori („Primăvară”) sau rodnicia toamnei („La staţia de vinificare”, „Toamnă”). În creaţia sa el aduce un lirism cald şi discret, specific şcolii ieşene în spiritul căreia se formase, lumina este distribuită ingenios pe suprafaţa pictată, culorile sunt armonioase şi proaspete, subordonate unui desen riguros. În peisajele sale omul este aproape de nelipsit, înfăţişat în ipostaze diferite, ceea ce l-a determinat pe criticul de artă Mircea Deac să-l considere „un pictor al omului şi naturii”. Şi tot el l-a definit  ca pe unul „dintre cei mai reprezentativi pictori ai Moldovei şi, în mod special al culturii gălăţene”, creaţia sa având filiaţii cu cea a lui Nicolae Popa, Costache Agafiţei, Mihai Cămăruţ şi în special cu a lui Aurel Băieşu. Un capitol aparte în pictura sa îl constituie ciclul de lucrări cu caracter documentar, dar firesc şi cu incontestabilă valoare estetică, dedicat vieţii şi activităţii lui Mihai Eminescu.Dascalescu_Mihai_Artindex_14
Bibl.: Maria Magdalena Crișan, Artiști gălățeni, Editura Meridiane, București, 1986; Corneliu Stoica, Artişti plastici de la Dunărea de Jos, Editura Alma, Galaţi, 1999; Corneliu Stoica, Identităţi artistice, Editura Alma, Galaţi, 2004; Valentin Ciucă, Un secol de arte frumoase în Bucovina, Editura Muşatinii, Suceava, 2005; Valentin Ciucă, Exerciţii de fidelitate, Editura Art XXI, Iaşi, 2007; Valentin Ciucă, Dicţionarul ilustrat al artelor frumoase din Moldova 1800-2010, Editura Art XXI, Iaşi, 2011; Corneliu Stoica, Destine artistice. Membri și colaboratori ai Filialei Galați a U. A. P. R. care au fost, 1951 – 2017, Editura Axis Libri, Galați, 2017.

Corneliu STOICADascalescu_Mihai_Artindex_13 Dascalescu_Mihai_Artindex_12 Dascalescu_Mihai_Artindex_10 Dascalescu_Mihai_Artindex_09 Dascalescu_Mihai_Artindex_08 Dascalescu_Mihai_Artindex_07 Dascalescu_Mihai_Artindex_06 Dascalescu_Mihai_Artindex_05 Dascalescu_Mihai_Artindex_02 Dascalescu_Mihai_Artindex_04 Dascalescu_Mihai_Artindex_03