MANTU NICOLAE
(1871 – 1957)

Pictorul Nicolae Mantu s-a născut la 24 aprilie 1871 la Galaţi. După absolvirea Şcolii Comerciale „Alexandru Ioan I”, a urmat Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care o termină în 1894. Aici a studiat cu Gh. Tattarescu şi cu Gh. Dem. Mirea. O perioadă de 11 ani desfăşoară o bogată activitate de grafician, publicând caricaturi social-politice şi desene satirice în ziarele şi revistele umoristice ale vremii sau în unele care aveau rubrici umoristice: „Adevărul”, „Moftul român”, „Patriotul”, „Tămâia”, „Belgia Orientului”, „Dimineaţa”, „Zeflemeaua”, „Moş Teacă”, „Furnica” etc. Cultivă teme antidinastice sau legate de problema ţărănească, se ridică împotriva demagogiei, a corupţiei, a farselor electorale şi a falsului patriotism, ridiculizează cu incisivă ironie pe guvernanţii şi politicienii timpului. În 1899 se îndreaptă către Academia Regală de Arte Frumoase din München, pe care o frecventează sporadic, însă din 1905 nu-şi va mai întrerupe cursurile. Studiază pictura animalieră cu profesorul Heinrich von Zügel.

Continuă să trimită desene satirice la revistele şi ziarele din ţară, iar datorită pictorului Lascăr Vorel, pe care-l cunoaşte în capitala Bavariei, colaborează la revista satirică „Der Komet”. Obţine mai multe premii, între care Marea medalie de argint şi Diploma pentru atelierul de compoziţie şi, odată cu ea, atelierul de creaţie, unde timp de un an a lucrat având la dispoziţie, gratuit, tot felul de ustensile şi uşurinţe în realizările pictoriceşti. Debutează cu lucrări de pictură în expoziţia din toamna anului 1910 a Societăţii „Tinerimea artistică” din Bucureşti. Se reîntoarce în ţară în 1913, stabilindu-se definitiv în Galaţi. Aici se dedică întrutotul picturii şi unei mai vechi pasiuni, nu fără urmări în creaţia sa – vânătoarea. În timpul primului război mondial, fiind concentrat, a lucrat în prima jumătate a anului 1917 ca reporter de război la ziarul de front „România”, „organ al apărării naţionale”, care apărea la Iaşi (Director, căpitanul Mihail Sadoveanu), iar apoi a făcut parte din echipa artiştilor mobilizaţi în Marele Cartier General.

Participă la Expoziţia de pictură şi sculptură a acestora, deschisă la 27 ianuarie 1918 în patru săli ale Şcolii de Arte Frumoase. Reîntors la Galaţi, trimite periodic tablouri la expoziţiile din Capitală ale Societăţii „Tinerimea artistică”, participă la viaţa culturală şi civică a oraşului, este vicepreşedinte al Societăţii „V. A. Urechia”, membru în Consiliul Municipal. În casa părintească din strada Cuza Vodă nr. 46, au poposit de-a lungul anilor Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, Radu D. Rosetti, Ion Minulescu, Gala Galaction, Cincinat Pavelescu, Ionel Teodoreanu, Gruia Păunescu, George Enescu ş.a. Lui Mihail Sadoveanu i-a ilustrat volumul „Povestiri de război”. Din 1948 s-a ocupat de organizarea mişcării plastice din Galaţi, punând bazele Cenaclului U.A.P. (1951), nucleu din care se va dezvolta actuala filială. În 1956 i s-a conferit Medalia Muncii, cls. a II-a, iar în 1957- titlul de maestru Emerit al Artei. A încetat din viață la 8 septembrie 1957. Este înmormântat la Cimitirrul „Eternitatea” din Galaţi.
Opera pictorului, care continuă tradițiile artei realiste românești, cuprinde în repertoriul ei compoziţii, portrete, scene de vânătoare, naturi statice, interioare, flori. Pictorul a evocat aspecte din luptele românilor din primul război mondial la care a participat („La Mărăşeşti”, „Spionul”, „Răniţii”, „Şarja de la Prunaru”), a surprins drama ţăranilor răsculaţi în 1907 („Din ordin”, „După răscoală”, „Arestaţii”, „Incendierea unui conac”), a reţinut secvenţe din munca gălăţenilor pentru reconstrucţia oraşului distrus în cel de-al doilea război mondial („Reconstrucţie”, „După subotnic”, „Scenă de reconstrucţie”). A redat cu mijloacele picturii frumuseţea anatomică a animalelor („Cai la adăpat”, „Cai şi călăreţi”, „Cai”, „Porci în pădure”, „Viţei spre păşune”, „Rok”, „Căţelul alb”,”Flox”, „Havana”), a imortalizat pe pânză sau carton florile (panseluţe, petunii, trandafiri, cârciumărese, crizanteme, lumânărele, liliac), pe care le-a pictat cu o intensitate a sentimentului ce aminteşte de Ştefan Luchian, pe care l-a cunoscut și l-a venerat.
Corneliu STOICA

Bibl.: Corneliu Stoica, Pictorul Nicolae Mantu, monografie, Editura Alma Print, Galaţi, 2005; Vasile Florea şi Gheorghe Székely, Mică enciclopedie de artă universală, Editura „Litera Internaţional”, Bucureşti, 2005; Valentin Ciucă, Un secol de arte frumoase în Moldova, vol. II,  Editura Art XXI, Iaşi, 2009; Valentin Ciucă, Dicţionarul ilustrat al artelor frumoase din Moldova 1800-2010, Editura Art XXI, Iaşi, 2011; Corneliu Stoica, Popasuri ale privirii, Editura „Sinteze”, Galaţi, 2013; Corneliu Stoica, Nicolae Mantu, album de artă, Editura „Axis Libri”, Galați 2016.