GRATIA IONESCU

cu Diploma de Artist Plastic si in Teologie
Profesoara de Arte Plastice la Palatul National al Copiilor din Bucuresti

Date biografice

Studii:

1979 – 1983  – studiaza Sculptura la Universitatea de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“, Bucuresti
1991 – 1996  – studiaza Teologia romano-catolica la Universitatea din Bucuresti

Expune in expozitiile colective din Bucuresti si din Romania

In centrul preocuparilor sale se afla ilustratiile de carte pentru copii, sculptura si design-ul de interior.

Lucrari editate:
1985 – 1986 – Benzi desenate pentru revista „Luceafarul copiilor“
1996 – Ilustratii de carte pentru Editura Petrion
1998 si 2014 – „Carte de colorat si nu doar atat“ , Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei
2014 – Carte de colorat – „Imnurile pamantului/“Hymns of the earth“ – Steagurile Europei.

Carti de Scoala pentru Educatia Artei Plastice
Ministerul Invatamantului si Cercetarii din Romania

1999 – Clasa a 7-a – Editura Nemira, Bucuresti
2000 – Clasa a 8-a – Editura Sigma, Bucuresti

28.Iunie – 23. Iulie 2014 – „Locuri, oameni, peisaje“,
Expozitie personala de Grafica – Galeria Edith K., Deggendorf, Germania

Gratia Ionescu face parte dintre artistii romani de exceptie, opera sa evolueaza incet fara sa se preocupe prea mult de expunerile lucrarilor sale artistice. Isi urmeaza drumul cu un spirit treaz, avand ca tel doar prezentul, obiectul, pictura, desenul sau cartea care-i stau in fata.

Telul interior, nespus, este insa stiinta lucrului facut.
Stiinta sa este reala, materia, tehnicile si posibilitatile lor o conduc cu o
intuitie geniala catre obiectul artistic, indiferent care ar fi el.

Arta design-ului de interior, cu care s-a ocupat o vreme, a insotit-o
in afara sculpturii, catre alte forme de arta, pictura, mai ales desenul si mozaicul.

Portretele ei au putere de expresie, pline de rafinament si personalitate, iar daca privesc desenele sale, nu numai cele albastre, care se diferentiaza de celalalte prin staruinta culorii, ele par a fi facute dintr-o rasuflare, se compun intr-un intreg care poate fi perceput deodata, asa cum au  fost create, o universalitate evaluata cu modestie aparenta.

Era Vasari cel care scria ca“ fiecare artist are in el insusi ceva dumnezeesc“. /Liana Axinte – „Ganduri intrerupte de timp“