HEADS by Dragoş Neagoe
Citate clasice antice (portretul lui Hermes, Venus, Laocoon) sunt recuperate de Dragoş Neagoe, modelate, apoi supuse diferitelor degradări fizice. Sculptorul intervine în materialitatea obiectului pentru a accelera eroziunea şi degradarea materiei. El privește actul distrugerii ca procedeu generator de noi forme. Dragoș Neagoe este un iconoclast în măsura în care el alterează imaginea și o transformă în noi forme vizuale, nu în sensul în care degradarea imaginii echivalează cu dispariția ei.
În expoziția HEADS sunt explorate ipostazele degradării fizice portretistice. După modelarea formei în diverse materiale ceramice și amprentarea cu diferite materiale – de la faguri, la pietriș și nisip – Dragoș creează lucrărilor o textură rugoasă care echilibrează suprafața lisă a portretului modelat. Dimenisunea portretelor variază, de la cele de mici dimensiuni, la cele mari, a câte doi metri, a căror formă, știclu și materie sunt create din pământ.
Prin procesul de creare a unor forme de artă care se autodegradează, Dragoş Neagoe reduce egocentrismul producătorului operei și anulează astfel puterea creatorului asupra obiectului. El pune astfel în discuție relaţia creatorului cu opera de artă, dar şi statutul creatorului, dacă ar fi să-l cităm pe Gustav Metzger care introducea în anii `60 termenul de „artă auto-distructivă”, în manifestul său „Auto-Destructive Art”. Pictura cu acid era folosită de Metzger ca formă de protest creativ, un fel de artă adresată perisabilului. Ceea ce sublinia Metzger și ceea ce reia Dragoș Neagoe – prin recursul la citatul cultural al „operei de artă auto-distructive” – nu reprezintă nicidecum distrugerea operei de artă, ci capacitatea de a observa și a valorifica actul dianamic al degradării în ideea generării noilor forme. Astfel, creația lui Dragoș Neagoe se autodegrevează de orice formă de putere, fie ea socială, politică, religioasă etc. Expoziția aceasta nu s-a născut din dorința unui comanditar, ci din dorința lui Dragoș de a face artă pentru artă. Probabil că singurul raport de putere care poate fi luat în considerare în cazul de faţă este între artist şi curator, dar acesta în sensul în care cei doi au construit o relaţie de colaborare, şi nicidecum de subordonare.
Expoziția lui Dragoș Neagoe este complexă și analizează etapele degradării fizice atât cu mijloacele sculpturii, desenului, dar şi artei video. Probabil, pe lângă problematica raporturilor de putere, o altă dimensiune pe care Dragoș o dezvoltă în lucrările sale, este analiza etapelor degradării umane, atât cea provocată de factorii naturali ai timpului, dar și de intervenția distructivă a omului.
Expoziția la care Dragoș lucrează de șase ani de zile poate fi văzută la Galeriile Carol până în 21 octombrie 2017.
Raluca Băloiu, curator

Dragoș Neagoe trăiește și activează în București, este membru al Uniunii Artiștilor Plastici, secția Sculptură. A absolvit cursurile de sculptură ale Universității de Arte București, clasa Vasile Gorduz și Adrian Pârvu (2002, licența; 2004, masteratul). În perioada 2005-2008 a urmat un curs intensiv de restaurare-conservare pe patrimoniu mobil. Dragoș a susținut expoziții în cadrul Arte în București (unde a fost premiat în 2016 cu premiul III pentru lucrarea ”Orice viață contribuie la istorie”), a avut expoziții personale la Galeria Funnel Contemporary Art si la Galeria Simeza, la Galeria ArtYourself, a fost nominalizat la Salonul Arte în București la Premiul de Sculptură. Este membru al grupului NEURON cu care a susținut expoziții în diferite locuri (Centrul Cultural Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului, Mogoșoaia). Dragoș a susținut expoziții de grup la galeriile Artmark și a avut comenzi publice: bustul lui ”Nicolae Crevedia” din comuna Crevedia Mare și monumentul ”Sfântul Gheorghe” din comuna Vânătorii Mici. În perioada 2012-2013 a susținut cursuri intensive de apicultură la ICDA București, cu o specializare în 2015, în Franța.