Ștefan Păun – n.25.10.1978, București – pictor autodidact român.

Am început să pictez, mai mult ca un capriciu, la începutul anilor 2000, când am observat capacitatea mea de a-mi elibera imaginația pe care în continuare o găsesc copleșitoare. Picturile mele încapsulează esența emoției până la un nivel ce depășește tehnica clasică a artei.
Prima expoziție am avut-o la începutul lui 2003, în foyer-ul Societății Române de Radio, cu o serie de lucrări în carbon și creion catalogate drept naive. Al doilea eveniment similar a avut loc un an mai târziu, când sculptorul Vlad Ciobanu a vernisat-o. Criticul Pavel Șușara mi-a descris lucrările ca fiind extrem de expresive, dovedind o amplă măiestrie a conținutului, suplețe a minții, flexibilitate a gândurilor, căutare a formei perfecte, dar nu în stilul clasic, ci în pura chintesență, exploatând toate posibilitățile limbajului, dincolo de aspectul tehnicist.
În timp ce începuturile mele ca artist au fost caracterizate de tendințe naive, continuând cu lucrările circumscrise unui curent promovat și numit linism* de către mine, inspirate de geniul brâncușian și al lui Picasso, în prezent mă situez într-o zonă supusă exploziei de culoare, captată atât în fragmente din natură, cât și în (auto)portrete, presărate ici colo cu inserții din favoritul meu, linismul. Picturile mele creează senzația de nesaț, deoarece se oglindesc în inconștientul colectiv.
Notă. Eu și marele Pablo Picasso, surprinzător, suntem născuți în aceeași zi și aceeași lună.