Denumirea expoziției: Faust: Vanity and Despair
Artist: Alexandru Cînean
Durată: 6.05.-3.07.2016
Vernisaj: 6.05.2016 ora 15.00
Curatori: prof. univ. dr. d. h. c. Jan de Maere, dr. Alexandru Sonoc
Locul de desfășurare: Muzeul de Artă Contemporană
Partener: Teatrul “Radu Stanca” Sibiu

Text oferit de către curatori:
Artistul vizual Alexandru Cînean a fost atras de provocarea pe care o constituie proiectul unei expoziții asupra primejdiilor inteligenței umane. Motivul este inspirat de o capodoperă a dramaturgiei universale: tragedia Faust de Johann Wolfgang von Goethe. Ocazia a constituit-o spectacolele cu această piesă în regia lui Silviu Purcărete, de la Teatrul “Radu Stanca” din Sibiu. Proiectul, extrem de laborios, a presupus mai întâi executarea unei serii de 20 de studii pregătitoare, transpuse apoi pe un format dublu, de 120 x 120 cm. Compozițiile sunt concepute ca o serie de interogații despre sufletul omenesc și condiția actorului, care se concentrează pe emoțiile umane provocate de dorință și plăcere, de goana după faimă și măreție, surprinse într-o manieră ambivalentă, ca urmare a confruntării actorilor cu rolurile și cu propria lor imagine, dar și despre moarte și mântuire. Dar nu numai actorii, ci și regizorul, pictorul, privitorul, oricare ar fi el, se pot recunoaște pe sine în acest demers.

Engleza:

The visual artist Alexandru Cînean was attracted  by the challenge of designing an exhibition on the threats of the human intelligence. The motif is inspired by a masterpiece of the universal drama: Faust, the tragedy created by Johann Wolfgang von Goethe.  The occasion was a series of representations of this play directed by Silviu Purcărete, at the ,,Radu Stanca,, Theatre in Sibiu. The extremely laborious project consisted in 20 preliminary studies, which were then transposed on a doubled format, of 120 x 120 cm. The compositions are conceived as a series of interrogations about the human soul and the condition of the actor, concentrating on the human emotions provoked by desire and pleasure, by the rush for fame and greatness, all revealed in an ambivalent manner, as a result of the actors being faced with their roles and their self-images, as well as about death and salvation. Not only the actor, but also the director, the painter, the spectator, whoever he or she might be, they can all recognise themselves in this intervention.