Fotografia, încă din secolul al XIX-lea, nu a încetat să pătrundă şi să cerceteze locurile în care sunt plăsmuite operele de artă.
„În Atelier – Artistul fotografiat, de la Ingres la Jeff Koons” expoziţia organizată de Petit Palais, Muzeul de Arte Frumoase din Paris, în perioada 5 aprilie-17 iulie 2016, invită privitorul să cunoască, prin intermediul fotografiei, spaţiul intim al creaţiei.
Prima expoziţie care tratează într-o manieră impresionantă privirea fotografică asupra atelierului cuprinde peste 400 de fotografii vechi şi contemporane, mare parte în format mic.
De la Ingres trecând pe la Piccaso, Brâncuşi, Matisse, Bourdelle, Zadkine şi ajungând la Joan Mitchell, Miquel Barcelo, Jeff Koons parcursul expoziţiei este axat pe trei mari teme : „Artist preamărit”, „Viaţa în Atelier”, „Meditaţii fotografice”.
Prin fotografierea atelierului procesul creaţiei apare tangibil şi pretext de reflectare asupra fotografiei.
Spaţiul vast şi luminos favorabil gestaţiei lucrărilor monumentale semnate de Constantin Brâncuşi poate fi admirat în imaginile document prezentate la Petit Palais. Lui Brâncuşi îi va fi dedicată şi una dintre conferinţele organizate în jurul expoziţiei. Istoricul de artă Julie Jones va susţine, pe 24 mai, conferinţa „Brâncuşi, film, fotografie”.
Este cunoscut faptul că sculptorul român vedea fotografia ca pe un „loc al reflecţiei unde viziunea artistică poate deveni palpabilă”.
Pentru Brâncuşi atelierul nu însemna doar locul zămislirii operelor de artă ori cadrul perfect pentru fotografiile sale în care modele erau Lizica Codreanu, Man Ray, câinele Polaire, deseori se transforma în spaţiul de întâlnire cu prietenii atent selectaţi. Erik Satie, Irina şi Lizica Codreanu sau compozitorul român Marcel Mihalovici se regăsesc printre cei alături de care Brâncuşi petrecea într-o atmosferă familiară.
Mărturie stau afirmaţiile lui Marcel Mihalovici (Cip) consemnate de Doina Lemny în „Lizica Codreanu. O dansatoare româncă în avangarda pariziană”:
„Am luat adeseori cina cu Satie la Brâncuşi. Era încântător…pentru că nu se vorbea despre artă niciodată.[…] Eu îmi aduceam vioara – eram încă violonist pe vremea aceea – şi cântam melodii româneşti. Şi Brâncuşi îmi spunea: «Hai, Cipică, ţine-mi hangul! » Atunci improvizam un fel de bas, aşa ca un acompaniament de pedală şi el cânta tot la vioară. Pe urmă îmi spunea: «acum cântă tu şi eu dansez». Şi se apuca să danseze în faţa lui Satie; ca un urs juca, dar şi cu graţie în acelaşi timp. Era fermecător! ”

de Mădălina Mărgăritescu

Sursa fotografie şi afiş : Petit Palais, Muzeul de Arte Frumoase din Paris