Vernisajul expoziţiei colective de Artă Decorativă la Galeria SENSO

Vă invităm marţi 15 decembrie 2015, orele 18:00, la Galeria SENSO (Bd. Unirii nr. 15, București), la vernisajul expoziţiei colective de Artă Decorativă.
Vor fi expuse lucrările artiștilor vizuali Arina Ailincăi, Dan Băncilă, Anca Boeriu, Cristina Bolborea, Manuela Botiș, Sandei Bucur, Lucian Butucariu, Danielei Făiniş, Costel Iacob, Nicolae Moldovan, Cela Neamţu, Anielei Ovadiuc, Dionisie Popa, Dumitru Traian Tili și Mihai Țopescu.

Cuvântul de deschidere al expoziţiei va fi susţinut de criticul de artă Dr. Doina Păuleanu, director al Muzeului de Artă din Constanța.
Acest eveniment este realizat cu sprijinul Catena Grup, prin Programul Catena pentru Artă.
Expoziţia poate fi vizitată în perioada 15 decembrie 2015 –  29 ianuarie 2016, de luni până vineri între orele 11.00 – 18.00, sâmbăta și duminica între orele 12.00 -18.00.
”Galeria Senso este deschisă deopotrivă, expozițiilor personale și colective, dar și tuturor artelor vizuale, stilurilor și abordărilor, fără a manifesta alte exigențe decât calitatea și valoarea, chiar dacă acestea se manifestă în unele ocazii la început de drum.
Actuala manifestare dedicată artei decorative este un nou și adecvat prilej de a prezenta un număr însemnat de artiști și obiectele pe care le-au creat cu ingeniozitate și elanuri ale fanteziei care par de neoprit. Expoziția cumulează, într-o etalare adecvată, piese din cupru, bronz și alamă, din gresie, porțelan, glazuri, oxizi metalici și pigmenți, din lemn, sticlă optică, opalină, fuzionată și cristal, din lână, bumbac, mătase și broderie, realizate cu tehnici de o varietate inepuizabilă, rânduite între specificitate, tradiție și experiment.
Obiecte bi- sau tridimensionale, figurative sau abstracte, monocrome, discret sau spectaculos colorate, transparente sau opace, inventate sau ready-made, turnate, ciocănite, țesute, cusute, arse la temperaturi variate (dar în general foarte înalte) – și enumerarea poate continua – dau seama despre disponibilitățile creatoare ale artiștilor, închiși voluntar în atelierele lor de reație pentru uzul și delectarea publicului.
Acest eveniment este o modalitate sărbătorească prin care Fundația Fildas Art se despărte de anul vechi – s-au scurs deja 350 de zile! – și îl întâmpină cu bucurie și speranță pe cel nou, 2016.
Aducem arta mai aproape de tine – iată deviza galeriei noastre, în numele căreia ne-am propus să facem o selecție cât mai reprezentativă de autori și opere. Expozițiile organizate la Galeria Senso fac parte dintr-un program complex, deschis cu generozitate tuturor – Catena pentru artă – prin care sperăm să se manifeste, autentic și original, o vocație culturală asumată.
Sărbători fericite și un an nou mai bun!” – Anca Vlad, Președinte Fundația FILDAS ART.
•

”Finis coronat opus. Ca anul trecut și ca în anii ce vin, consecventă cu standardele autoimpuse (și deja recunoscute într-un câmp de consacrare exigent și dinamic), expoziția de final, care este și una inaugurală, aduce în folosul privitorilor prea frumoase obiecte de artă decorativă, lucrate cu recunoscută manualitate, cu putere imaginativă greu de anticipat, cu finețe și acuratețe.
În ordine alfabetică, manifestarea de la Galeria Senso debutează prin lucrările în porțelan semnate de Arina Ailincăi. Se numesc Oglindire – două capete de expresie în care stări de spirit sau vârste diferite tulbură cu voie simetria și Vestigiu; (…). Diminețile lui Dan Băncilă sunt exuberante; este suficient să privim lucrarea Zori de zi spre a ne convinge că sticla, cristalul și bronzul folosite în ritmuri ascensionale, cu trasee drepte sau curbilinii, sugerează un parcurs diurn radios și senin. (…) Punctul de sprijin al personajelor exclusiv feminine create de Anca Boeriu în cupru gravat este în interiorul sau în afara lor, caz ultim în care acesta poate fi bărbatul, copacul, un reazem al mâinii, poate o armă sau un loc neindicat – topos atopos. (…)  Exercițiul de admirație al Cristinei Bolborea față de maeștri precum Van Eyck sau Rubens își găsește formă originală în țesătura și motivele unor covoare etalate în trompe l’oeil pe diferite suporturi; transpuneri tridimensionale, recognoscibile, aceste obiecte spațiale realizate din gresie angobată au o pregnanță vizuală care stăruie pe retina mirată, însuflețită, fermecată. (…) Manuela Botiș aduce în această expoziție o singură piesă – Colinda – înzestată însă un valențe concluzive. Forma de romb a suportului este un cadru tip îndrăgit de artistă. (…) Tapiseria Sandei Bucur, Phoenix II, face parte dintr-un ciclu tematic inspirat de pasărea mitică înzestrată cu virtuți precum sacrificiul, libertatea, creativitatea, dârzenia, credinţa, rigoarea şi vigoarea; (…) Materialul și tehnica utilizate de Lucian Butucariu îi permit crearea unor forme pure, intens colorate, vaporoase sau compacte, după caz; formele sale spațiale evoluează potrivit principiilor fototropismului (mișcare de îndreptare a elementelor vegetale spre sursa de lumină) și acaparează, ordonat și energic, spațiul din jur; această sursă se află, de obicei, în exteriorul obiectului care se înalță, cu eforturi și prin adânci prefaceri, spre lumină. (…)  Lucrările Danielei Făiniş din ciclul Pietre de hotar, înrudite stilistic şi tehnic – este vorba despre porţelan modelat manual, incizat şi pictat în straturi succesive din acelaşi material, ars la 1340°C. – cu Fereastra, ne introduc în atmosfera misterioasă a riturilor de trecere. (…) În lucrările lui Costel Iacob timpul s-a oprit în loc, Sagrada Familia,  vulnerabilă, şi-a găsit adăpost sub un clopot de sticlă fără a se gândi la Gaudi, iar Maşina de călătorit – în fapt cutia de rezonanţă a unei viori în care au fost depuse, cu rânduială şi în desăvârşită ordine, piesele necesare incursiunilor sugerate –, îi îmbie pe toţi cei interesaţi – cunoscători, iubitori de artă, cutezători, melomani, vizionari, exploratori, oameni simpli sau foarte complicaţi – să-şi aleagă locul spre care şi perioada în care vor porni în voiaj. (…) Austeritatea lucrărilor semnate de Nicolae Moldovan exprimă viziunea sa monumentală, interesată de felul în care elementele realităţii pot fi asamblate pentru a sugera ideea de creştere. (…) În peisajul parcimonios presărat cu figuri de prim rang al tapiseriei româneşti contemporane, Cela Neamţu ocupă, fără îndoială, un loc preeminent; şi l-a asigurat prin dotare naturală pentru artele vizuale, prin muncă fără preget, prin activarea unor tehnici uitate, intepretate, adaptate, prin originalitate și voință de stil. (…) Anielei Ovadiuc îi plac porţelanul, gresia, oxizii şi glazurile (iar enumerarea ar putea continua, dar ne limităm la materialele folosite pentru piesele prezentate în expoziţia de la Galeria Senso), lucrează cu evidentă bucurie, simte cum trebuie să mânuiască materia, îi adecvează tehnicile. (…) Lucrările regretatul artist decorator Dionisie Popa (1938 – 2005) provin din colecţia Danielei Făiniş; pentru această expoziţie au fost alese lucrări din două cicluri: Insecte (realizate în bronz/ sticlă optică) şi Sfârlează (sticlă/ sticlă opal). (…)  Un cântec deasupra cuibului, şi-a intitulat Dumitru Traian Tili lucrarea din expoziţia de la Galeria Senso. (…) Mihai Țopescu își manifestă fără echivoc predilecția (care nu este însă exclusivă, după cum arată alte două lucrări numite Eva) pentru formele închise, compacte, ovale, pe al căror fond vibrat, geometrizat, luminat, cooptat în spectacolul plastic, se înscriu elemente expresive cu acoperire simbolică (…) Astfel privitorului îi este permis să pătrundă în interioare, să asculte și să se lase fascinat de versurile trubadurilor, să fie prezent la ritualuri aulice, să fie părtaș la miracolele credinței”. – Dr. Doina Păuleanu – critic de artă, Directorul Muzeului de Artă Constanța
•
Această expoziție urmează altor evenimente cultural-artistice găzduite de la începutul anului de Galeria SENSO. Remarcăm succesul expoziţiilor de pictură şi grafică ”Arborele vieții” – Alma Redlinger, al celei de sculptură și grafică „Formă şi Expresie” – Cristian Pentelescu și Ana Zoe Pop, al expoziţiilor de pictură Zamfir Dumitrescu şi Ion Anghel, al Expoziţiei Internaţionale de Artă Feminină Contemporană „Poduri Europene” (ediţia a XIII-a), al expoziţiilor de pictură „Just Imagine” – Oana Martia Cajal, a Anei Ruxandra Ilfoveanu și cea a artistului Ion Lazăr, prima expoziţie dedicată memoriei binecunoscutului artist plastic care a decedat în august 2014.
Totodată, Galeria Senso a găzduit în perioada 3 – 9 decembrie 2015 expoziția de fotografie ”România Civilă. Spirit și Expresie”.

Program Galeria de Artă SENSO:
Zilnic, de luni până vineri între orele 11.00 – 18.00, sâmbătă și duminică între orele 12.00 – 18.00.

EXPOZIȚIE de ARTĂ DECORATIVĂ la Galeria SENSO

Finis coronat opus. Ca anul trecut și ca în anii ce vin, consecventă cu standardele autoimpuse (și deja recunoscute într-un câmp de consacrare exigent și dinamic), expoziția de final, care este și una inaugurală, aduce în folosul privitorilor prea frumoase obiecte de artă decorativă, lucrate cu recunoscută manualitate, cu putere imaginativă greu de anticipat, cu finețe și acuratețe.
În ordine alfabetică, manifestarea de la Galeria Senso debutează prin lucrările în porțelan semnate de Arina Ailincăi. Se numesc Oglindire – două capete de expresie în care stări de spirit sau vârste diferite tulbură cu voie simetria și Vestigiu; predominanța plinului – sugerează artista prin cea de-a doua piesă – este iluzorie; pentru că dincolo de aparențe, subliniate prin tehnica draperiilor ude, inventată de sculptorul grec din secolul de aur într-un moment fast – l’occasion du génie despre care vorbește Honoré de Balzac – deplin fructificată în veacurile care au urmat, intervine eroziunea timpului; macerată, materia operelor care au străbătut timpul transmite ideea că nimic – nici măcar perfecțiunea – nu rezistă sub specie aeternitatis.
Diminețile lui Dan Băncilă sunt exuberante; este suficient să privim lucrarea Zori de zi spre a ne convinge că sticla, cristalul și bronzul folosite în ritmuri ascensionale, cu trasee drepte sau curbilinii, sugerează un parcurs diurn radios și senin. În Translație, întrupările expresive ale bronzului au abandonat fără ezitare, puritatea geometrică a cristalului care îl susține. În celelalte lucrări din sticlă – serii ale temelor Adam și Eva, Geneză, Flamingo, Muguri – forme elegante, îndelung experimentate, pun în valoare obiectul prin transparențe și opacități judicios distribuite; chiar dacă titlurile fac trimitere la Cartea cărților, la elemente zoo- și fitomorfe, reprezentările, simbolice, au apetență (și uneori chiar sunt lucrate în cheie) abstractă.
Punctul de sprijin al personajelor exclusiv feminine create de Anca Boeriu în cupru gravat este în interiorul sau în afara lor, caz ultim în care acesta poate fi bărbatul, copacul, un reazem al mâinii, poate o armă sau un loc neindicat – topos atopos. Femeia nu este însă destinsă; căutarea, înfruntarea, confruntarea, poate chiar lupta continuă într-un cadru trasat, delimitat, din care evadarea nu pare a fi decât arareori posibilă. Văzute din profil sau din față, figură întreagă sau în reprezentare parțială, de obicei în racursiuri îndrăznețe, aceste femei nu vor să-și ascundă vulnerabilitatea; expresivitatea chipurilor, abia schițate sau puternic individualizate, este susținută de pozițiile corpului; mâinile lor încearcă să protejeze, să îmbrățișeze, să-și afle, în cele din urmă, odihna.
Exercițiul de admirație al Cristinei Bolborea față de maeștri precum Van Eyck sau Rubens își găsește formă originală în țesătura și motivele unor covoare etalate în trompe l’oeil pe diferite suporturi; transpuneri tridimensionale, recognoscibile, aceste obiecte spațiale realizate din gresie angobată au o pregnanță vizuală care stăruie pe retina mirată, însuflețită, fermecată; covoare venite din Orient se întorc la porțile sale după ce au adăstat în imaginația sau opera acestor pictori cu asemenea intensitate, încât posteritatea, îndatorată, le-a dăruit chiar numele lor. Într-un alt registru morfologic, artista ne asigură că Istoria se scrie, [iar] timbre(le) o poartă; și ajunge departe, după ce va fi trecut prin Ochiul furtunii, pentru a-și afla, nu fără ocol sau hățișuri, destinatarul.
Manuela Botiș aduce în această expoziție o singură piesă – Colinda – înzestată însă un valențe concluzive. Forma de romb a suportului este un cadru tip îndrăgit de artistă. Susținut de principiul simetriei axiale – iar crucea este centrul geometric și simbolic al acestei structuri – în spațiul imaginii se desfășoară, crescendo, o lume a formelor cu apetență pentru punct, linie frântă sau curbă și pentru culoare, menite să transpună plastic atmosfera exuberantă a sărbătorii; recursul la elementul vegetal (sunt sugerate florile, nu exclusiv dalbe, din colinde), caracteristic acestor cântări de origine țărănească și de inspirație bisericească, se materializează în câmpuri expresive delimitate (pentru a susține șarpanta), de alte chenare cu recuzită decorativă.
Tapiseria Sandei Bucur, Phoenix II, face parte dintr-un ciclu tematic inspirat de pasărea mitică înzestrată cu virtuți precum sacrificiul, libertatea, creativitatea, dârzenia, credinţa, rigoarea şi vigoarea; la sfârşitul unei vieţi lungi şi misterioase, aceasta îşi face singură, din tămâie şi numeroase plante aromatice, cuib, pe care apoi îl aprinde; rugul astfel creat este necesar atât sacrificiului asumat, cât și renașterii întrupate. Pentru a-și construi un asemenea cuib – în tapiseria expusă, acesta constituie elementul central al tapiseriei – pasărea a ostenit în zboruri de-alungul cărora a înregistrat câmpuri, păduri, așezări și ape. Văzute de sus, prin perspectiva numită chiar vol d’oiseau, acestea constituie canavaua pe care se profilează locul magic în prag de prefacere.
Materialul și tehnica utilizate de Lucian Butucariu îi permit crearea unor forme pure, intens colorate, vaporoase sau compacte, după caz; formele sale spațiale evoluează potrivit principiilor fototropismului (mișcare de îndreptare a elementelor vegetale spre sursa de lumină) și acaparează, ordonat și energic, spațiul din jur; această sursă se află, de obicei, în exteriorul obiectului care se înalță, cu eforturi și prin adânci prefaceri, spre lumină. În zona întunericului și deloc întâmplător, pasărea aleasă spre întrupare este bufnița, martoră a nopților și tenebrelor din care nu se mai poate desprinde. Și totuși – sugerează Lucian Butucariu –, între aceste extreme legătura se poate face prin iubire, care luminează (din interior), Fructul pasiunii.
Lucrările Danielei Făiniş din ciclul Pietre de hotar, înrudite stilistic şi tehnic – este vorba despre porţelan modelat manual, incizat şi pictat în straturi succesive din acelaşi material, ars la 1340°C. – cu Fereastra, ne introduc în atmosfera misterioasă a riturilor de trecere; hotarul nu este însă o piatră miliară anonimă, iar fereastra nu poate fi deschiderea practicată în orice zid; ele indică şi trasează drumul spre lumină deschis tuturor, dar accesibil doar celor vrednici. În Ierbar – serie la care artista lucrează în ultima vreme – contrastele se susţin nu numai liniar, ci şi cromatic. Flori de o prospeţime aurorală se ivesc dintr-o vegetaţie uscată, carbonizată, împietrită, îngheţată, ca semne ale vieţii care pulsează oricând şi aproape oriunde.
În lucrările lui Costel Iacob timpul s-a oprit în loc, Sagrada Familia,  vulnerabilă, şi-a găsit adăpost sub un clopot de sticlă fără a se gândi la Gaudi, iar Maşina de călătorit – în fapt cutia de rezonanţă a unei viori în care au fost depuse, cu rânduială şi în desăvârşită ordine, piesele necesare incursiunilor sugerate –, îi îmbie pe toţi cei interesaţi – cunoscători, iubitori de artă, cutezători, melomani, vizionari, exploratori, oameni simpli sau foarte complicaţi – să-şi aleagă locul spre care şi perioada în care vor porni în voiaj. Artistul a rânduit lucrurile cu temei şi responsabilitate. Mai este necesar doar arcuşul vreunui violonist virtuoz spre a elimina nostalgiile şi a induce călătorilor încredere nestrămutată.
Austeritatea lucrărilor semnate de Nicolae Moldovan exprimă viziunea sa monumentală, interesată de felul în care elementele realităţii pot fi asamblate pentru a sugera ideea de creştere; nu este un spor artificial sau haotic, ci unul atent supravegheat, pentru că la sfârşitul acestui proces, materia trebuie regrupată, sistematizată, reasamblată conform unor modele în care geometria, fantezia, ingeniozitatea, armonia în acorduri majore îşi crează propriile norme. Culoarea însăşi pare să-şi fi pierdut exuberanţa; tonurile, deşi profunde, sunt stinse şi grave; dinamismul zonelor în dispută – creşterea nu este întotdeauna liniară şi previzibilă – s-a estompat sau chiar a dispărut cu totul, resorbit de masa tăcută a volumelor în echilibru.
În peisajul parcimonios presărat cu figuri de prim rang al tapiseriei româneşti contemporane, Cela Neamţu ocupă, fără îndoială, un loc preeminent; şi l-a asigurat prin dotare naturală pentru artele vizuale, prin muncă fără preget, prin activarea unor tehnici uitate, intepretate, adaptate, prin originalitate și voință de stil. Ferestre simple, bifore sau trifore, ancadramente, coloane, torsade inspirate de repertoriul arhitecturii sacre din perioada medievală sunt parte integrantă a unor somptuoase construcții spațiale; revărsări de frunze şi flori, o vegetație luxuriantă, păsări înțelepte și grațioase, arcade – ale cerului și pământului deopotrivă, ordonate prin simetrie și solemn desfășurate în spațiu –, alcătuiesc lumea Celei Neamțu, recognoscibilă, autentică, profundă.
Anielei Ovadiuc îi plac porţelanul, gresia, oxizii şi glazurile (iar enumerarea ar putea continua, dar ne limităm la materialele folosite pentru piesele prezentate în expoziţia de la Galeria Senso), lucrează cu evidentă bucurie, simte cum trebuie să mânuiască materia, îi adecvează tehnicile. Monologul ei – pentru a utiliza titlul uneia dintre cele două lucrări expuse –, nu este solilocviu, chiar dacă artista apare singură, dar în diferite ipostaze; autoportretele arată o tânără destinsă, care analizează fără prejudecăţi, gândeşte fără crispare, face planuri de viitor fără încrâncenare; iar când insistă numai asupra unor părţi ale chipului – ochii, gura, o face pentru un spor de expresivitate şi nu pentru a omite sau a tăinui ceva.
Lucrările regretatul artist decorator Dionisie Popa (1938 – 2005) provin din colecţia Danielei Făiniş; pentru această expoziţie au fost alese lucrări din două cicluri: Insecte (realizate în bronz/ sticlă optică) şi Sfârlează (sticlă/ sticlă opal). Supradimensionate, insectele nu par terifiante, ca în scenariile clasice de science fiction; reprezentările lor (în materiale adecvate) sunt benigne şi armonioase. Insectele acestea nu zboară – au aripile strânse –, ci se îndreaptă, sondând cu precauţie terenul, spre privitor. În ciclul Sfârlează artistul mizează pe curbe, contracurbe şi volute; formele, centrifuge, acaparează spaţiul şi primesc sau difuzează lumina, după caz. Seducătoare şi senine, aceste delicate obiecte de interior se cer admirate şi protejate.
Un cântec deasupra cuibului, şi-a intitulat Dumitru Traian Tili lucrarea din expoziţia de la Galeria Senso. Realizată din alamă cizelată, lucrarea se impune privirii printr-un figurativism viguros și acuzat, dar și prin calitatea materialului și a tehnicii utilizate; autorul manifestă o reală deschidere către motivele zoomorfe, pe care le descrie pe îndelete, cu delicii de ilustrator; desigur că cele trei păsări aflate deasupra cuibului, pot face trimitere către o anecdotică de sorginte populară; fără a încerca să o descifrăm, vom remarca poziția lor convingătoare în momente succesive ale acțiunii: una cântă, a doua se pregătește să zboare, iar cea de-a treia și-a întins deja aripile. Trupurile lor par acoperite de adevărate platoșe care pot evoca, subliminal, zgomotul armelor.
Mihai Țopescu își manifestă fără echivoc predilecția (care nu este însă exclusivă, după cum arată alte două lucrări numite Eva) pentru formele închise, compacte, ovale, pe al căror fond vibrat, geometrizat, luminat, cooptat în spectacolul plastic, se înscriu elemente expresive cu acoperire simbolică; deși stilizate, personajele biblice sau istorice și obiectele cu care acestea se înconjoară beneficiază de vedere simultană, prin care narațiunea – atâta câtă există – și învățăturile ei, mai mult sau mai puțin explicite, își dobândesc drept de reprezentare. Astfel privitorului îi este permis să pătrundă în interioare, să asculte și să se lase fascinat de versurile trubadurilor, să fie prezent la ritualuri aulice, să fie părtaș la miracolele credinței.

Dr. Doina Păuleanu, director Muzeul de Artă din Constanța