/Daniel Roșca/ /Când va veni ceea ce este desăvârșit/
Seria prezentată de Daniel Roșca într-o manieră exhaustivă atât prin cercetările de pe suprafața pânzei cât și prin instalația in situ numită In the end nothing becomes all  exploatează teama dezumanizării ființei prin suprapunerea sa la o evoluție socială perpetuă(…)Lucrările din seria Câmpiilor realizate în manieră expresionist abstractă prin materia lor organică, aproape simbolică, care arată urmele lui ce a fost,  se subscriu metaforei mormântului. Spațiu care pe lângă funcția strictă de onorare a defunctului servește și la ascunderea trupului în descompunere, inducând în comunitate ideea ca acesta este în continuare aici, moartea nefiind astfel vizibilă. (…)Când va veni ceea ce este desăvârșit,ceea ce este în parte va disparea, nota apostolul Pavel făcând referire la cunoașterea dobândită de către ființă ca una parțială în raport cu cunoașterea divină dominată de iubire. Aceasta urmează a disparea nefiind una autonomă, având legi fixe care funcționează strict contextual. Cunoașterea deplină, atributul iubirii devine aici cadrul natural din seria Câmpiilor, în timp ce instalațaIn the end nothing becomes all  opune prin recursul său la sintetic (materialele plastice), la forme culturale (reprezentate de fondul sonor) și organic (personajul dezumanizat fizic) cadrul uman, artificial, al socialului decadent. Simbolismul acesta este sugerat și de eclerajul folosit, zona deplină a liniștii de după fractură fiind reprezentată în alb, atribut al luminii naturale, urmată de un pasaj de trecere asemeni unui purgatoriu unde lumina verde sugerează vagi ecouri ale lumii arhetipale. Umanul este luminat subtil în irizații de roșu sugerând conflictul dar și materialitatea trupului, linia sângelui.Horațiu Lipot