DESPRE SCULPTURILE NOASTRE DE LA MAGURA
Text de Liana Axinte
Bavaria de Nord, 2015

Noi avangardistii sau Noii avangardisti

La vremea aceea, ecourile erau extraordinare, eu ma simteam ca o diva si chiar eram. Eram pusi in fata, formam o Avangarda care  isi cucerea libertatea curajos fara sa faca caz de ea…..
La Magura nu exista cenzura. Oricat s-ar dori/din punct de vedere critic/ ca reperele mele sa explice scolastic ceea ce cream, singurele mele repere erau ideale, poate de cautare filosofica, veneau dinauntrul meu, lucru care m-a uimit si pe mine mai tarziu.

Cred ca o mare importanta avea faptul ca la vreme acea se afla la conducerea Judetului Buzau un om deosebit, TOVARASUL SIRBU/pe care acum l-as saluta cu drag/ cineva dintre acei rari OAMENI in Romania Socialista, care ocupand o astfel de pozitie politico-sociala-,  reusea totusi sa ne dea sentimentul de siguranta si aparare de care un artist are nevoie pentru a se putea dezvolta.

Da. In anii aceia, sculptura forta usile atelierelor, Moor, Brancusi, Giacometti, Kalder, erau cei incotr-o se privea in afara Romaniei – sculptura monumentala..
Imi amintesc despre un critic de arta si un om drag, Mihai Driscu cu care o vreme nu ne placeam nicicum; pana la  Simpozionul jubilar, al cincilea de la Magura la care am participat din nou in 1975, atunci cand la vernissage a venit la mine si mi-a spus fraza asta ciudata de succes pe care am intalnit-o si in teatru la premiere:
-“ai lovit-o!”
Simpozionul de la Magura a fost fratele/sora  primului Simpozion de PIATRA in Europa, infiintat de sculptorul PRANTL in Austria la St. Margareten; asa cum am inteles intalnindu-ma cu unii dintre sculptorii acelui simpozion, Brancusi le era parintele vizionar
S-a format o Avangarda europeana in Sculptura acelui timp, anii 70. Scoala lui Brancusi se dezvolta  in spatiul public, oarecum in massa, , fara sa fie in nici un fel plagiat i se urma spiritul care innoise sculptura secolului 20, poduri de piatra neobisnuite raman si acum iesite din comun  meritand sa fie cercetate.
Nu de mult timp, am lucrat Sala despre Literatura Romaneasca de AVANGARDA/1929-1940/in MNLR, Bucuresti si inteleg acum inca mai bine ce inseamna Avangarda  si de ce eu ne numesc pe noi sculptorii de inceput ai Magurei de la Buzau, Avangardisti.
Forma noua, chiar cea traditionala, transformata, multitudinea acestui proces de innoire cu iz universal datorita unei filosofii a materiei, datorita ruperii canoanelor sociale momentane, o platforma de pe care se puteau spune adevaruri fara impotrivire care in afara scenei ar fi fost cenzurate.
Impreuna cu foarte putinii sculptori europeni, care promovau sculptura monumentala in spatiul “liber” sau “public”, noi am constituit avangardistii sculpturii romanesti. Si tocmai de aceeaeste bine sa se aminteasca in Istoria Artei Moderne Europene ca am existat intru inceputul de veac al Artei Moderne….

Acum, in 2015, in contemporaneitate, exista putine Simpozioane specifice de sculptura,  initiatorii lor, cunosc sculptorii si sculpturile de la Magura Buzau; asa se intampla sau se intampla in Italia, in Germania sau in Africa….
Imi amintesc de o sarbatoare a Sf. Paste la Masa Tacerii….Despre PRANTL si o grupa de artisti europeni, intre care si un sculptor japonez care traia in Germania, imi amintesc ca ne-am intalnit la intiativa lor, la Tg. Jiu, la Masa Tacerii din respect si iubire pentru Brancusi dar si pentru ceea ce insemna o parte a Artei Sculpturii Romanesti la sfarsit de sec. 20.

MAGURA BUZAU,in Romania reper general pentru sculptura, insemna pentru noi artistii tineri, ceva dar nu cred ca mai mult decat bucuria experientei sculpturii monumentale si a lucrului impreuna cu colegii. La asta te gandeai cand plecai intr-o tabara de sculptura.

Poezia locului – amintiri personale

In afara de MOMENTUL cutremurator de emotionant al ridicarii lucrarilor cu ajutorul macaralelor/un moment de invatatura spirituala si de dragoste, un moment profesional/ imi amintesc despre chiolhanurile tipice” Magurei” si de un moment frumos, de o zi in care s-a facut aprovizionarea bucatariei – cu foarte multi pepeni verzi mari. Noi locuiam in deal, pana la locul primului Simpozion  s-au rostogolit pepenii pe care i-am alungat la vale pana in apropierea locului nostru de lucru: Alergarea Pepenilor ca si mancatul nucilor in August pana la inegrirea  totala a mainilor si a gurii…
Pentru participare la “Tabara Magura Buzau ” am primit Premiul UAP in 1975