Atelierele de pictură ale UAD din Parcul Central din Cluj au fost loc de întâlnire cu Ioan Sbârciu. Este omul fără de știința căruia nu cred că mișcă ceva în peisajul plastic clujean, cel ”oficial” cel puțin. În ultimii 25 de ani, a fost decan, rector și acum președinte al Senatului UAD . E principal conducător al lucrărilor de doctorat în arte de la Cluj. Ca pictor, are o colpeșitoare activitate expozițională și lucrările sale cele mai recente – expuse pe perioada verii în atelierele UAD – au fost și motivul pentru care dialogul nostru a avut loc acolo. A fost o discuție densă care a traversat istoria post decembristă a învățămâtului superior de artă din Ardeal punctată, bineînțeles, de fenomenul ”Școlii de la Cluj”. ”Aceasta este Școala de la Cluj,” spune profesorul, aratând spre pereții atelierelor. Suflul succesului înregistrat de Victor Man sau Adrian Ghenie mângâie sau ciufulește și perdelele UAD care reușește parțial să capteze interesul vizitatorilor atrași de lovitura de piață înregistrată de unii dintre absolvenții săi. În capul meu se conturase un triunghi – Universitate, UAP și Fabrica de Pensule – ale cărui vârfuri urma să le ating în oprirea mea clujeană.

M-am lăsat însă în acea dimineață de vară atras în lumea de culori și forme sugerate ale imenselor pânze semnate Ioan Sbârciu.

Text și foto de Mihai Constantin