Text de Mihai Constantin

Ați da banii pe așa ceva? Probabil că nu. Și chiar primirea ”pe degeaba” a bucăților acestea de lemn care abia se țin unele de altele într-o formă care doar sugerează o utilitate demult expirată, ar intra probabil la categoria unui serviciu de salubrizare. Și aici intervine un miracol al răbdării, al migalei și al meșteșugului. Acolo unde cei mai mulți văd deteriorare și gunoi, puțini întrevăd un trecut și un potențial al prezentului. Și o spun cu oarecare invidie pentru că nu odată – și ultima oară chiar foarte recent – mi-am testat îndemânarea într-o astfel de îndeletnicire manuală. Dezastru total!
Dar există oameni care au degete abile și cunoștințe temeinice ale materialelor pentru a putea reda viață în obiecte decartabile. Ba chiar a le aduce inspirat în prezent, așa cum gastronomia cunoaște reinventări spectaculoase prin interpretări ale rețetelor clasicizate sau fanteziste experimente fusion.
Doua dulapuri restaurate în cheie antichizată servesc acum în magazinul Mustash din București, de pe Calea Griviței, mărturie a priceperii omenești și a admirabilului principiu al recuperării identitare a trecutului domestic și social și reclamă perfectă a scopului soluțiilor și materialelor comercializate acolo. Asta arată că inteligența poate reinjecta viață și scop într-un obiect. Și uneori chiar și într-o persoană. Iar o viață cu scop este calea către o șansă la fericire.