Născut în Solont, Bacău, România la 21 Aprilie 1975.

Studii:
2007- Membru al Uniunii Artiștilor Plastici
2005-2007 – Master, Surse și Resurse ale Imaginii în Pictura Contemporană,  Universitatea de Vest, Timișoara
2001-2005 – Facultatea de Arte Plastice Timișoara, Secția picture, Universitatea de Vest, Timisoara
Expoziții personale:
2015 – Proiect Contemporanii, 40/Metafora, Galeria Odeon, București

Expozitii de grup (selectie):
2015 – Proiect Contemporanii, Teatrul Național București
2013 – Proiect Contemporanii, Galeria U-ART-București
2012 –  Muzeul de Istorie și Arheologie, Piatra Neamț
2012 – Balkan Quadrinnale of Painting, Stara Zagora, Bulgaria
2011 – Salonul Național de Artă, Atitudini Contemporane 4, Galeria Cupola Iași
2011 – Teatrul Tony Bulandra, Târgoviște
2010 – Bienala Internațională de Pictură, Guayaquil – Ecuador
2009 – Institutul Cultural Roman, Budapesta , Ungaria
2009 – Salonul Artelor Vizuale – “Muzeul Baroc”, Timișoara
2008 – Balkan Quadrinnale of Painting, Stara Zagora, Bulgaria
2008 – Institutul Cultural Roman, Budapesta, Ungaria
2008 – Palatul Administrativ, Timișoara
2008 – Carnavalul Renașcentist – Centrul Cultural Roman, Gyula , Ungaria
2007 – Fundatia Interart Triade, Timișoara
2007 – Bienala de Arta “Lascăr Vorel”, Piatra Neamț
2007 – Galeria Helios, Timișoara
2007 – Galeria Delta, Arad
2007 – Salonul Artelor Vizuale – “Palatul Administrativ”, Timișoara
2006 – Salonul Artelor Vizuale – “Palatul Administrativ”, Timișoara
2005 – Palatul Mogoșoaia, București
2005 – Salonul Artelor Vizuale, Timișoara
2004 – Centrul Cultural Francez, Timișoara
2004 – Academia Română, Bucuresti
2003 – Palatul Parlamentului, București
2001 – Facultatea de Stiinte Economice, Timișoara

Premii:
2007 – Premiul I – Bienala de Arta “Lascar Vorel”, Piatra Neamț
2007 – Locul V – Fundatia Interart Triade, Timișoara
2006 – Premiul I Tineret – Salonul Artelor Vizuale, Timișoara
Tabere de creație:
2015 – Tabara creație Proiect Contemporanii “Semn de Primăvară” Bălcești, România
2014 – Tabara creație Proiect Contemporanii “Popas la Conacul Otetelișanu” Bălcești, România
2013 – Tabara creație Proiect Contemporanii “Balcic Mirajul Lumini

În operele sale recente, Iosub își propune o reevaluare a limbajului tradițional al picturii pentru a ajunge la un limbaj actual foarte personal. Nu este nici o contradicție în aceast demers, cum nu este între caracterul rațional de tip suprarealist al imaginii și prezența tehnicilor diferite în ulei, acuarelă sau desen.

Iosub găsește modalitățile de expresie legate sensibilității sale, în spiritul unui romantism postmodernist, cu modestia unui cunoscător ce vrea să ne arate experiența sub semnul devenirii.

El se afirmă ca un visător sentimental cu gustul misterului, al libertății, al creației. Asocierile sale inedite, subiectele sale neașteptate pot deruta, dar nu ne lasă indiferenți.

Această expoziție ne propune o serie de lucrări ce pun în raport imaginația cu nostalgia.

Spirit viu și receptiv, marcat aproape ca un existențialist în propria-i piele, purtând această filiație spirituală a artistului complex, viața sa este arta sa precum de altfel poate confirma remarca lui Conrad Fiedler – «L art est l extension de l expérience»
Christian Paraschiv

Două dintre reperele stilistice ale picturii lui Sorin Iosub sunt suprarealismul şi dadaismul, în această ordine şi derivate cu prefixul “post”. Aspectele de factură expresionistă, prezente şi ele într-o sumă de lucrări, au mai degrabă funcţia de citate vizuale decât de jaloane morfologice. Indiferent de subiect, iconografie sau referinţe culturale, relaţionarea cu imaginarul este o constantă  în creaţia artistului, ale cărui abordări interferează deopotrivă subconştientul colectiv şi dicteul automat.
Relaţia unu-multiplu, izocefalia, metamorfozele om-animal, simbolurile ce ţin de trecere şi devenire sau carnavalescul în simbioză cu decrepitul, fac parte din ceea ce am putea denumi, doar în contextul dat, marca Sorin Iosub. Cromatica şi pensulaţia sprijină întotdeauna tematica, aducând pseudo-subiectele din zona fabulaţiei controlate în cea a picturii. O altă cheie de lectură ar fi jocul controlat al binomului explicit / implicit.
Se spune că un pictor adevărat se formează între 30 şi 40 de ani, exprimarea în condiţii depline survenind ulterior. În prezentul scrieii acestor rânduri, artistul posedă deja un complex şi coerent sistem de gândire plastică. Aşa cum poate fi însă diferit de la un ciclu de lucrări la un altul, râmânînd totodată acelaşi, este posibil ca surprizele pe care ni le va oferi în viitor să fie de proporţii.
Stăpân pe mijloacele tehnice la care apelează, dispus să rişte, în sensul că refuză confortul reţetelor personale în favoarea unui experimentalism moderat, Iosub are un puternic potenţial de dezvoltare. Important este faptul că mijloacele nu se transformă niciodată în scop şi că naraţiunea nu împietează asupra compoziţiilor, întotdeauna complexe, niciodată prolixe. Simţul măsurii joacă un rol important în acest sens.

Mihai Plămădeală, critic de artă