Res Caecas
Anton Roland Laub
Vernisaj: 4 Aprilie 2015, ora 19.00
Atelier 35, Șelari 13, București

Proiectul Res Caecas abordează două narațiuni arhitecturale definite de strategiile de planificare urbană a două regimuri socialiste diferite.

În munca sa, Anton Roland Laub documentează felul în care sistemele puterii își lasă semnătura asupra peisajului urban.

Originar din București, Laub s-a mutat în Berlin în 2003. În ultimii ani, el a revenit în București în repetate rânduri, în încercarea de a-și reconfigura propria traiectorie în spațiu și timp, între cele două peisaje urbane.

Cercetarea sa ia ca punct de plecare situația absurdă a clădirilor a căror locație a fost schimbată ca urmare a unor motivații ideologice. Cum interferează aceste puncte de referență volatile cu reprezentările noastre despre spațiu și timp?

În lucrarea “De Oratore”, Cicero invocă anecdota lui Simonides de Ceos. Invitat de către aristocratul Scopas sa închine o odă victoriilor sale, Simonides participă la un banchet cu sfârșit tragic. În momentul în care poetul iese afară, acoperișul clădirii se prăbușește, strivind toți participanții până la desfigurare.

Simonides este singurul care poate identifica rămășițele, pe baza amintirilor sale despre poziția fiecărui invitat la masă. De aici metoda mnemotehnică loci – locuri: legarea amintirilor de forme locații specifice.

________

Res Caecas
Anton Roland Laub
Opening: April 4th, h. 19.00
Atelier 35, Șelari 13, Bucharest

Res Caecas approaches two architectural narratives shaped by the urban planning strategies of two different socialist regimes.

Through his body of work, Anton Roland Laub documents the ways in which systems of power systems leave their mark on the architectural landscape of the city.

Born and raised in Bucharest, Laub moved to Berlin in 2003. In the past years he has been returning to Bucharest on a regular basis in an attempt to reconfigure his trajectory in time and space between two urban landscapes.

His research takes as a point of departure the absurd situation of buildings which have been moved from frontal to backward positions, due to ideological reasons. How do these volatile reference points interfere with our representation of space and time?

In “De Oratore”, Cicero invokes the anecdote of Simonides of Ceos. Invited by the aristocrat Scopas to write an ode to his acts of valour, Simonides participates in a banquet with a tragic finale.The moment the poet steps outside, the rooftop of the building collapses crushing all the invitees to disfiguring them.

Simonides is the only one who manages to identify the remains, on the basis of his memories about the position of each participant. Thus the mnemonic method of loci – places – was born: linking memories to specific locations.

*credit image: Anton Roland Laub, 2014