CICERONE CIOBANU la Galeria DANA
CICERONE CIOBANU / la Galeria DANA
Luni, 17 noiembrie 2014, ora 18.00, la Galeria de artă DANA (str. Prof. Cujbă, nr. 17, Iași) va avea loc vernisajul expoziției de artă vizuală semnată de către artistul Cicerone Ciobanu. În deschiderea evenimentului vor vorbi prof. univ. dr. Constantin Tofan și prof. Ioan Răducea.
„La o primă şi superficială privire, pictura lui Cicerone Ciobanu pare efectul unei permanente jubilaţii cromatice adaptate la cele mai diferite subiecte şi teme. La o analiză atentă şi prin însumare, descoperim un permanent şi definitoriu fond meditativ, chiar dacă iconografic imaginea tinde către anecdotic sau bonomie. Aparenţe formale, pentru că în realitate interogaţia, prospeţimea psihologică şi problematica existenţială tutelează concepţia generatoare, ca un ineluctabil mod de abordare a realităţii.
Tematic, arta lui Ciobanu pare alimentată de evenimente cotidiene, tot atâtea revelaţii pentru căutătorul de adevăruri simple, omeneşti. În subtext însă, depăşind aparenţa şi francheţea ce ascunde un fel de timiditate funciară, imaginile se constituie într-o posibilă parabolă despre viaţă, cu organice referiri la natură. În felul acesta cadrul scenariului se amplifică virtual, restrângându-se ca mijloace expresive până la asceză, dintr-o necesitate de sinteză ce se transferă în registrul picturalităţii. De aici se naşte schema constructivistă a compunerii prin planuri de culoare, de aici şi o reconsiderare a perspectivei ca soluţie spaţială infinit variabilă, o pendulare între restituire şi instituire de realităţi contribuind la redactarea unei iconografii de un ton aparte. Măsura în care certitudinile observaţiei pot fi convertite în pictură convingătoare, fără detalii tautologice, este variabilă şi în continuă deplasare, de la un ciclu la altul, de la o etapă la alta, ca efect al dorinţei de simplitate şi expresivitate. Programul acestui artist, aparent simplu, se alimentează din dificultăţile confruntării dintre afect şi cerebralitate, dintre luxurie şi asceză, în căutarea propriei identităţi. Iar aceasta, prin asimilări, decantări, reluări şi renunţări, este cea a picturii complexe, amintire şi prognoză, restituire şi inovaţie, fără convulsii dar şi fără platitudini, în consens cu timpul.” (Virgil Mocanu, critic de artă).