Traian Secară

Data naşterii: 05.05.1947
Locul naşterii: sat Călătani, Bihor
Familie: fiul lui Teodor Secara şi al d-nei Raveica;
Bunicii săi întemeiază cătunul Călătani alături de alte 4 familii de bază venite voluntar din Călățea, Bihor
Fraţi: 5 (dintre care 2 cu studii, unul având şi studii superioare; fratele cu studii medii a publicat câteva volume de poezie)
Surori: 2
– copilărie fabuloasă: a scris şi a citit înainte de clasa I (şi mai devreme de a învăţa să scrie şi să citească, obişnuia să simuleze scrisul pe paginile caietelor)
– a fost fascinat de abecedarul ilustrat color-până azi, plăcerea ilustraţiilor, vizionarea filmelor, plăcerea de a privi obiecte colorate, forme
– plăcerea de a lucra manual obiecte
– înspăimântat de incendii, furtuni cu trăznete-până azi caută legile naturii contra fabulaţiei şi minciunii
– a descoperit cărţile pentru copii la biblioteca din Vârciorog, Bihor, unde stătea la fratele său mai mare, Petre Secara, clasa a V-a şi a VI-a; a epuizat toate materialele disponibile pentru copii, citind până noaptea târziu-denotă plăcerea de a citi şi de a colecţiona cărţi până astăzi, inclusiv de patrimoniu
– îl descoperă pe Eminescu în clasa aVII-a, prin intermediul profesorului de română Tobescu, care era şi diriginte
– întâlnirea cu misticismul religios la ţară, între clasa a VII-a şi a VIII-a
– un an de şcoală pierdut pentru că părinţii nu erau înscrişi în CAP; în anul respectiv, a realizat o colecţie de 100 de cântări religioase
– descoperirea dragostei şi exprimarea ei poetice, versificate, în clasa aVIII-a la Liceul din Aleşd
– realizează ocazional versificări, încă din ciclul primar, dar şi în ciclul gimnazial; acestea s-au pierdut ulterior
– preocupări pentru scris pe toată perioada vieţii, în special în versuri
– frecventează un cerc de pictură, pentru scurt timp, în clasa a X-a
– descoperă farmecul picturii în urma răsfoirii unui album de Tizian, în 1968, după armată, declanşând pentru totdeauna pasiunea de a picta
– dă examene de admitere la filologie la Cluj şi Oradea, câţiva ani la rând, inclusiv după armată, dar este respins (firea sa artistică s-a manifestat cu îndrăzneală inclusiv la examene, când surpinde prin decizia de a răspunde în versuri la cerinţele unui subiect vast)
– în armată, imediat după liceu (1966-1968) citeşte cărţi necontenit, scrie versuri
– timp de 3 ani este învăţător şi profesor suplinitor în 3 sate diferite: în cel natal, în satul natal al mamei etc.
– se dezvoltă multilateral şi mai ales intelectual (citit, scris, pictat, desenat)
– se preocupă de observarea naturii şi a oamenilor
– predă desen în şcoală
– dă examen la biblioteconomie la Bucureşti-respins; după examen, a lucrat o lună de zile ca ajutor la un pictor bisericesc din Bucureşti; acesta i-a dat indicaţii şi l-a îndrumat spre a alege artele plastice
– la un an după această experienţă, în 1971, intra la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti; din juriu făcea parte pictorul maestru Corneliu Baba, cel care avea să-i fie profesor în ultimii 2 ani de facultate;
– aşa cum avea să afle de la una dintre femeile model, proaspătului admis Traian Secara, i s-a prezis un viitor strălucit în pictură încă din start de către maestrul Corneliu Baba, prin remarca sa: „Acesta este pictor!”
– unele aspecte ale preferinţei maestrului profesor Corneliu Baba, pentru aptitudinile tânărului Traian Secara, au fost consemnate în corespondenţa cu fratele său, Florian Secara (student la matematică în Cluj-Napoca)
– după absolvire devine muzeograf timp de 9 ani, la Muzeul de Arte din Piteşti-studii de muzeografie în cadrul postului de la Bucureşti şi la Muzeul Castel Peleş, Sinaia
– sistematizarea gândirii artistice înglobată într-o filosofie la care lucrează de atunci până în prezent, numită „Estetica mea”
– în acea perioadă formează o bibliotecă personală vastă din achiziţii continue, pe baza unei donaţii primite cu ocazia cutremurului din 1977: „A căzut biblioteca pe mine”,   „Ia-ţi-o!”
– ca o confirmare a talentului său la pictură, primeşte vizita oficială a ambasadorului Cehoslovaciei în România, la una din expoziţiile sale de la Galeria de Artă
– întâlneşte arta naivă la Piteşti, unde funcţiona singura colecţie de acest tip
– îşi dezvoltă preocupările pentru istorie, etnografie, ecologie, ştiinţe, lucru favorizat de faptul că era angajat al Muzeului Judeţean Argeş
– desfăşoară activitatea de profesor conducător de cenaclu, cu amatorii de artă din municipiu, timp de aproximativ 2 ani
– frecventează şi cenaclu literar „Liviu Rebreanu”, la care însă s-a abţinut să citească din lucrările proprii; doar apropiaţii ştiau că acesta şi scrie
– 1984- după moartea părinţilor, s-a retras la casa părintească pentru a dispune de timpul necesar studiului şi creaţiei
– studiază pictura monumentală pentru a-şi dezvolta mijloacele de creaţie
– în 1990 participă la fondarea Societăţii Culturale „Curtea Nouă din Argeş”, al cărui rector preşedinte a şi fost
– activităţile şi gândirea sa artistică sunt parte a filosofiei raţionaliste

Citiți și articolul scris de artist Gânduri – Portret de creație

(Fotografiile au fost realizate de Secara Oliviu-Florian, Catrișcău Tiberiu (foto cu artistul din anul 2005) și Amalia GÎSCĂ)