Sensus Propero by Ștefan Radu Crețu
scroll down for Romanian

418 Contemporary Art Gallery has the pleasure of inviting you to the exhibition Sensus Propero, signed by Ștefan Radu Crețu. This is the second solo exhibition of the artist in 418 Contemporary Art Gallery, which represents him since 2011. His previous exhibition, Paratarrasius Hibridus took place in 2012 and was curated by art critic Liviana Dan.

The opening will take place on Monday, 15th of September 2014, starting 7 PM. The exhibition can be seen until 15th of November 2014, from Monday to Friday, 11 AM – 7 PM. A catalogue containing recent works and critical reviews of the artist will be available on the occasion of his newest solo-show.

Ștefan Radu Crețu was born in 1983, in Câmpina, România. He studied at the Art and Design University in Cluj and graduated from the Ceramics-Glass-Metal Department in 2006. In 2005 he received an Erasmus grant for one year at the Fine Art Academy, Wroclaw, Poland. In 2008 he achieved his master degree in Sculpture at the National University of Arts in Bucharest. In 2013 he became a PhD candidate in Visual Arts at the National University of Arts in Bucharest.
Since 2011 he’s been participating to the annual workshops Cetate Arts Danube organised by Joana Grevers Foundation in Barbu Drugă Villa.

From Duchamp to the post-1989 Pegasus. An Essay on Sculpture as a Playful Game

Playfulness is a dimension overlooked in art, often neglected to the detriment of depth or tragic. It is a dimension which remains linked to an epoch of experiment and chance, and until Dada, it was unconceivable that art could be mocked at. The transition from conservatism to modernism was violent, and artists, these “enfants terribles” have explored with thirst and curiosity all that was not considered in the previous eras. As the 20th century was one of speed and of the great discoveries, the 21st century is, until now, auspiciously and selectively, an extension of a world of all possibilities. Fighting for freedom and rights has been refined, freedom of expression is, at least apparently, unlimited, and artists have everything at their disposal, from materials to ideas. Only filters and selections differ from the past.
In this carousel of all possibilities, Ştefan Radu Creţu has set his attention on several less explored topics and techniques – such as animals and electrical circuits – with unexpected outcomes such as a combination of linear drawing, three-dimensional volumes, synthetic fabrics brightly coloured,  and rudimentary electrical circuits. Ştefan stood out so far with works bearing Latin titles inspired from the world of animals and insects, who invite non connoisseurs to open Zoology or Entomology dictionaries. Is it a bird, an animal? Or maybe an insect? This is what we may wonder, amazed in front of the plain shapes sharply cut, half abstract, superimposed to mysterious and heavy volumes. Or hydrodynamic shapes, suspended and mobile. The surprise of a technological field may engender initially some confusion and then a sort of endless interpretation. Like when you hear for the first time a foreign language and try to make sense to new sounds and associate them to something familiar. Even if you forget the title instantly, the image will remain in the memory for a long time. Monsters and fantastic creatures don’t necessarily have a face not until we see a picture, and after seeing it, that’s it! The archetype will remain in the memory and all variations discovered lately will be compared instinctively with the prototype. For me, as I am not a connoisseur, Coccinella nonpunctata is firstly Ştefan Radu Creţu’s work and only after it will turn into a ladybird, and this will be repeated with every work.
Kinetic art is rooted back in the Avant-garde and is synchronous with the progress of science and the insertion of the Dada spirit in the consciousness of artists. Kinetic Art refers both to the illusion of movement, as well as to movement itself, generated voluntarily by circuits and electric impulse, which is the case of our artist. A precursor of Kinetic Art as optical illusion was Marcel Duchamp, with his famous painting Nude descending a staircase (1913), but the same expressive level is to be found also in the Italian futurists, active previously – such as Boccioni, Balla, Carra, who were interested in rendering speed and dispersion by using the means of painting. Later on, Alexander Calder, Jean Tinguely and Eduardo Paolozzi have also experimented the illusion of movement in their works.
Beyond the metaphysical connotation of movement in Visual Arts (which are considered, by definition, static), Kinetic Art has a purely physical, commensurable and dynamic dimension. Unlike the modern artists quoted above, Ştefan Radu Creţu doesn’t work with the illusion of movement, but with movement itself. A further innovation and distance as compared to the consecrated sculpture. His works cannot be worshiped, embraced (they may sting!) and cannot be remembered the way we remember human things. The sphere becomes a labyrinth. Light in his works doesn’t surround and hide, but dissects and misleads. The artist is an extension of his work, the portrait of a sportsman – inventor, redheaded and eccentric, who has learned mechanics while repairing his bike. And if Duchamp’s bicycle wheel has changed the perception of art on the pedestal, Ştefan’s Pegasus has turned his chisels into screwdrivers. “What goes around, comes around”, as English say. The forced bracket is meant to highlight a specific peculiarity and not to create a pantheon of Kinetic Art. Undoubtedly, right now, in a few thousand different points on the globe, simultaneously, one boy is repairing his bicycle. (Simona Vilău, August 2014, translated by Irina Ungureanu)

RO

418 Contemporary Art Gallery are plăcerea să vă invite la expoziția Sensus Propero, semnată de Ștefan Radu Crețu. Artistul se află la cea de-a doua sa expoziție personală în spațiul galeriei, care îl reprezintă din 2011. Prima expoziție, Paratarrasius Hibridus, a avut loc in 2012 și a fost curatoriată de Liviana Dan.

Vernisajul va avea loc luni, 15 septembrie 2014, începând cu orele 19:00. Expoziția se poate vizita până la data de 15 noiembrie 2014, de luni până vineri, între 11:00 și 19:00. Cu ocazia noii expoziții va fi lansat un catalog cu lucrările recente ale artistului și texte critice.

Ștefan Radu Crețu s-a născut în 1983, în Câmpina, România. Locuiește la Sibiu, a studiat la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca și a absolvit secția Ceramică-Sticlă-Metal în 2006. În 2005 a obținut o bursă Erasmus pentru o perioadă de un an de zile la Academia de Arte Frumoase din Wroclaw, Polonia. În 2008 a obținut diploma de master în cadrul departamentului de Sculptură al Universității de Artă, București. Din 2011 participă la workshop-urile anuale Cetate Arts Danube la conacul Barbu Drugă, organizate de Fundaţia Joana Grevers.

De la Duchamp la Pegas-ul postdecembrist. Un eseu despre sculptură ca joc

Ludicul este o dimensiune a artei de multe ori neglijată în detrimentul profunzimii sau tragicului. E o dimensiune care rămâne tributară unei epoci a experimentului și a şansei, iar până la Dada, era de neconceput ca arta să fie luată în derâdere. Tranziţia de la conservatorism la modernism a fost una brutală, iar artiştii, aceşti copii teribili, au explorat cu sete şi curiozitate toate aspectele care nu mai fuseseră luate în considerare în epocile precedente. Cum secolul al XX-lea a fost unul al vitezei şi al marilor descoperiri radicale, secolul XXI, până acum, e o prelungire fastă şi selectivă a unei lumi a tuturor posibilităţilor. Lupta pentru libertate sau drepturi s-a rafinat, libertatea de expresie este, aparent, nelimitată, iar artiştii au totul la dispoziţie, de la material la idee. Doar filtrele şi selecţiile diferă.
În acest carusel al tuturor posibilităţilor, Ştefan Radu Creţu s-a oprit asupra unor subiecte şi tehnici mai puţin explorate – lumea animalelor şi circuitele electrice – rezultatul fiind unul neaşteptat, o combinaţie de desen liniar, volume tridimensionale, materiale sintetice intens colorate şi circuite electrice rudimentare. Lucrările cu care s-a remarcat până acum poartă titluri latineşti inspirate din lumea animalelor şi insectelor, ce îi îndeamnă pe neavizaţi să pună mâna pe dicţionarele de termeni zoologici/entomologici. Să fie pasăre, să fie animal? Sau poate insectă? Ne întrebăm uimiţi de formele plate tăiate ascuţit, semiabstracte, bricolate pe volume misterioase şi grele. Sau la formele hidrodinamice, suspendate şi mobile. Surpriza unui teritoriu terminologic necunoscut creează iniţial confuzie, iar apoi interpretare nelimitată. Ca atunci când auzim pentru prima oară o limbă străină şi încercăm să dăm sens sunetelor noi şi să le apropiem de ceva familiar. Chiar dacă ai uitat titlul instantaneu, rămâne imaginea întipărită mult timp. Monștrii și creaturile fantastice nu au neapărat un chip până nu vedem o ilustrație, iar după ce am vazut-o, asta e! Rămâne arhetipul și toate variațiunile descoperite mai târziu sunt comparate instinctiv cu prototipul. Pentru mine, ca neavizată, Coccinella nonpunctata e mai întâi lucrarea lui Ștefan Radu Crețu și abia apoi devine buburuză, cazul repetându-se de fiecare dată.
Arta cinetică îşi are originea în plină avangardă şi este sincronă cu progresele ştiinţei şi inserţia spiritului dada în conştiinţa artiştilor. Cinetismul se referă atât la iluzia mişcării, cât şi la mişcarea propriu-zisă, generată voluntar de circuite şi impuls electric, aşa cum este cazul artistului nostru. Un precursor al cinetismului ca iluzie optică este Marcel Duchamp, cu celebra pictură Nud coborând o scară (1913), însă pe acelaşi palier experimental regăsim şi futuriştii italieni, activi în anii precedenţi – Boccioni, Balla, Carra, preocupaţi de redarea vitezei şi a dispersiei cu mijloace picturale. Mai târziu, Alexander Calder, Jean Tinguely sau Eduardo Paolozzi au experimentat iluzia mișcării în operele lor.
Dincolo de conotaţia metafizică a mişcării în artele vizuale (care sunt considerate, prin definiţie, statice), arta cinetică are o dimensiune pur fizică, comensurabilă şi dinamică. Spre deosebire de modernii amintiți, Ştefan Radu Creţu nu lucrează cu iluzia mişcării, ci cu mişcarea însăşi. Un plus de inovație și un plus de detașare față de sculptura consacrată. Lucrările sale nu se venerează, nu se îmbrățișează (pot înțepa!) și nu se țin minte așa cum ținem minte lucrurile omenești. Sfera devine labirint. Lumina nu învăluie și ascunde, ci disecă și înșală. Artistul e o prelungire a operei, e portretul unui inventator-sportiv roșcovan și excentric, care a învățat mecanică reparându-și bicicleta. Dacă roata de bicicletă a lui Duchamp a modificat percepția asupra artei pe soclu, Pegas-ul lui Ștefan i-a transformat dălțile în șurubelnițe. “What goes around, comes around”, cum zice englezul. Paranteza forțată e menită să puncteze un specific, nicidecum să creeze un panteon al cineticii. Cu siguranță, chiar acum, în câteva mii de puncte de pe glob, simultan, câte un băiat își repară bicicleta.  (Simona Vilău, august 2014)

418 Contemporary Art Gallery
Intrarea Armașului 12, sector 1, București
Tel: +40 211 78 33 Mobil: +40 747 480 630
E-mail: 418gallery@gmail.com  ecaterina.dinulescu@418gallery.com  stefania.oprina@418gallery.com
www.418gallery.com