Botezatu Petru
Petru Botezatu s-a născut în anii războiului şi a cunoscut rigorile închisorii comuniste de la Gherla la vârsta de 19 ani, nu din ipostaza de contestatar al regimului comunist, ci de pe poziţia existenţială a unui adolescent, arestat împreună cu alţi 4 tineri dintr-un motiv banal şi condamnat la 12 ani de temniţă grea în calitate de „căpitan şef al unei organizaţii contrarevoluţionare împotriva securităţii statului”, fiind judecat la Iaşi de un tribunal militar, în procesul public numit al „elevilor de liceu”. Redeschiderea dosarului a însemnat comutarea condamnării la asociere ilegală. Închisoarea i-a adus ani grei de muncă silnică, acest episod având influenţe nefaste asupra existenţei sale sociale, mai ales în perioada imediat următoare finalizării studiilor academice de specialitate, petrecută în 1967, când plasticianul a întâmpinat tot felul de piedici din partea autorităţilor, în momentul încercării de integrare în fenomenul artistic al acelor vremuri, iconologia comunistă neacceptând suprarealismul. Fiind considerat element periculos, motiv pentru care era în permanenţă supravegheat şi cenzurat, pictorul refuză asimilarea ideilor dogmatismului totalitar în viziunea sa creatoare.
Formarea sub autoritatea Academiei de Arte din Bucureşti, petrecută în intervalul 1964-1967, când a existat o oarecare liberatate pentru artiştii care îşi puteau alege subiectele, i-a asigurat o pregătire solidă la clasa maestrului Traian Brădean. „Tezele din iulie 1971” au schimbat oportunităţile viziunilor plastice, care au culminat cu arta neototalitară din anii 80 şi cu exacerbarea cultului personalităţii lui Ceauşescu. Pe acest fond politic a debutat şi s-a scurs o perioadă importantă din viaţa lui Petru Botezatu, însă cei 10 ani petrecuţi la Vălenii de Munte ca profesor de desen au compensat dorinţa sa de exprimare artistică liberă, pentru că artistul s-a dedicat studiului şi experimentelor, care să îi consolideze acumulările din perioada uceniciei. În anii următori licenţierii, participarea la expoziţii de grup la Ploieşti şi Bucureşti, nu i-a permis manifestarea personalităţii creatoare în sensul deplinei dorinţe de afirmare. Petru Botezatu făcuse închisoare şi nu era dispus să aservească directivelor de partid, ceea ce îi îngrădea originalitatea şi creativitatea în apariţia pe simeze în expoziţii de grup de caracter naţional prin atitudinea refractară a sistemului, prin eliminarea lucrărilor sau prin cenzurarea expoziţiilor personale. În 1977 renunţă la activitatea de la catedră şi se dedică imaginii sacre aproape un deceniu, ceea ce a implicat o estetică diferită, dar nu total străină cunoştinţelor sale artistice şi o altă perioadă de studii, perfecţionări, examene necesare autorizării ca pictor de icoane şi frescă. Peste doi ani, Comisia de Pictură Bisericească a Patriarhiei l-a desemnat să picteze biserica din Bucea-Piatra Craiului, prima sa realizare în domeniul artei monumentale. Devenind cel mai bine plătit pictor de biserici al perioadei pentru frescele de la Ieud, Baia Mare, Maramureş, Biserica din Bobota, Capela Seminarului Teologic din Cluj, lucrări care au format un registru solid pentru recomandarea activităţii de muralist, prestigiul artistic dobândit fiind pe măsura talentului şi seriozităţii, artistului i-au fost încredinţate şi alte ansambluri parietale ale unor lăcaşuri religioase, până în 1988, când s-a refugiat în Austria cu ajutorul unei vize obţinute în scopul vizitării Aşezământului Românesc de la Locurile Sfinte din Israel. În cei doi ani de şedere la Viena şi-a deschis trei expoziţii personale şi a repictat frescele istorice de la Maria Alm din Salzburg. Plecarea în Canada a însemnat o eliberare de constrângerile propriei conştiinţe, determinate de periplul existenţial de până la acel moment, dar şi un real succes, prima expoziţie deschisă la Ottawa, într-o galerie aflată vis-a-vis de Galeria Naţională, asigurându-i succesul artistic şi financiar. Petru Botezatu a expus în numeroase galerii din Montreal, Toronto şi Ottawa, achiziţiile au venit din partea colecţionarilor şi au culminat cu întrarea în proprietatea Muzeului Civilizaţiei a unei lucrări sacre expusă în regim permanent.