Se spune că prima impresie se creează în primele șapte secunde ale întâlnirii cu cineva. Un postulat la fel de important este acela că nu e bine să rămâi la prima impresie. Și asta se ilustrează foarte bine cu vizita pe care am făcut-o recent în atelierul pictorului Dan Constantinescu pe care lumea artistică îl cunoaște după supranumele de Cocoru. Artistul ține la această poreclă pentru că ea este mereu pretext și amintire a prieteniei pe care a legat-o încă de la examenul de admitere cu Mircea Ciobanu, amândoi viitori elevi ai lui Corneliu Baba. Povestea a relatat-o Corneliu Ostahie AICI, alături de o pertinentă analiză a operei plasticianului.

Eu vreau să îi cer iertare lui Cocoru pentru că m-am lăsat pradă acelei prime impresii și i-am interpretat jovialitatea drept superficialitate. A fost nevoie de această vizită de atelier – după mai multe intersectări la diverse evenimente artistice – ca să înțeleg că Dan Constantinescu este un plastician cerebral, coerent, cu operă profundă și un om marcat de dubitație și căutare, două calități existente în structura oricărui intelectual.

Cocoru mi-a dat acces și la una din multele sale mape de grafică în care se vede, fără ascunzișuri că este maestrul instrumentelor plastice. Am să revin cu un articol de fotografie dedicat acestei revigorante răsfoiri în doi.

(Text/foto de Mihai Constantin)