Expoziție de pictură TODOR TAMÁS

Vernisaj: 8 mai, ora 18:00

8 – 30 mai, 2014
Luni-vineri: 11:00-14:00; 15:00-19:00

Todor Tamás (1989) face parte dintr-o tânără generație de artiști care se întoarce cu multă dezinvoltură la pictură, percepută nu doar în cadrul propriei discipline, ci și ca teren de convertire a efemerei vizualități care ne înconjoară.
Astfel, în picturile sale, care emană prospețime, elementele unei culturi vizuale copleșitoare – a străzii și a lumii virtuale deopotrivă – sunt aduse în domeniul „grand art”-ului și se leagă de tradiția picturii. Surprinzătoare este întâlnirea dintre imaginile încărcate – care utilizează pe deplin instrumentele „grele” ale picturii (făcând ca aceste pânze să fie descendente ale picturii lui Goya și a suprarealiștilor) – cu degajata raportare la viață a unui ștrengar.
Titlurile lucrărilor localizează „terenul de joc” al lui Todor Tamás în cartier, în spatele curții, în preajma locului de bătut covoare. Localizarea este și temporală, trimițând poate spre locurile copilăriei, însă nu e vorba despre o evocare nostalgică și nici despre tematizarea memoriei: aceste locuri familiare devin peisaje selenare în care trimiterea la viață se face în lipsa ei sau prin prezența unor ființe de neidentificat.
Putem aplica sintagma „de neidentificat” și procedeelor picturale ale lui Todor Tamás, care operează între figurativ și abstract, între iluzia perspectivei și suprafața pânzei, între imagine și narațiune. Tocmai în intervalul lor de neidentificat, pictura sa îşi găsește teren de joc.

TODOR TAMÁS festészeti kiállítás

Megnyitó: május 8-án, 18 órától

2014. május 8 – 30.
Hétfő–péntek: 11:00–14:00; 15:00–19:00

Todor Tamás (1989) ahhoz a festészethez előítélet-mentesen visszatérő fiatal generációhoz tartozik, mely a műfajt nem csupán önmagában szemléli, hanem pusztulásra ítélt vizuális környezetünk átmentési tereként is.
Frissességet árasztó festményeiben az utca és a virtuális világ lehengerlő vizuális kultúrájának elemei a festészeti hagyományokhoz kötődve a „magas művészet” körébe épülnek be. Munkáiban meghökkentő módon keverednek a festészet fegyvertárát alkalmazó, telített képek, melyek révén Todor vásznai Goya és a szürrealisták művészetének méltó leszármazottai, a csavargó laza, könnyed világlátásával.
Munkáinak címe a lakótelepek világát, a hátsó udvarokat és a szőnyegporolók környékét jelöli meg Todor Tamás játszótereként. A kijelölés időben is működik, talán gyerekkorunk kedvenc helyszíneire utal, csakhogy az utalás nem nosztalgikus és emléket állítani sem igyekszik: a mindenki által ismert helyek holdbéli tájként jelennek meg, melyek az életre csupán annak hiányában vagy néhány azonosíthatatlan lény jelenlétével utalnak.
A beazonosíthatatlanság ugyanakkor Todor Tamás festői módszereire is érvényes, amint az alkotó figuratívitás és absztrakció, perspektivikus illúzió és a vászon felülete, kép és narratíva között működik. Todor Tamás festészete ebben az azonosíthatatlan térben talál rá saját játékterére.

TAMÁS TODOR Painting Exhibition

Opening: 8th May, at 6 p.m.

8th – 30th May, 2014
Monday-Friday: 11:00-14:00; 15:00-19:00

Tamás Todor (1989) belongs to a young generation of artists turning with great enthusiasm back to painting, perceived not only as a genre of its own but also as grounds for the conversion of the ephemeral visual world around us.
Thus, in his paintings of a fresh approach the elements of an overwhelming visual culture, the street and the realm of the virtual are brought together under the sign of the “grand art” and are linked to the tradition of painting. This is an intriguing blend of heavily loaded images making bold use of the “toughest” instruments of a painter, turning these canvases to true descendants of the painting of Goya and the surrealists and of the loose, cool attitude of a tramp.
The titles of these works designate the neighborhood, backyard areas used for dusting carpets as the main playground of Tamás Todor. This is also a location in time suggesting perhaps the favourite hideouts of one’s childhood, the manner nevertheless is far from being nostalgic or memorial: these familiar spots are turned into moonscapes only signaling life through the lack of its presence or through certain beings impossible to identify.
The same unidentifiable quality applies to the pictorial methods employed by Tamás Todor, operating between figurative and abstract, between the illusion of perspective and the surface of the canvas, between image and narrative. Within this unidentifiable space, his painting discovers its very own playground.