de  Ana Amelia Dincă, Critic de artă   

Aşa cum Dumnezeu a transformat nefiinţa în fiinţă tot astfel Laurenţiu Mogoşanu a făcut un om din nimic, adică din relicvele arheologiei industriale ale Combinatului Siderurgic Călăraşi, asamblând fragmente de metal într-o sculptură ambientală amplasată în Parcul Central al municipiului, şi, la fel ca Dante Alighieri, care spunea că „viaţa e un grabnic drum spre nefiinţă”, sculptorul ne propune formula vizuală a scheletului stilizat după norme plastice personale în scopul detectării fiinţei nostre ca ambiguitate a cosmosului.
Omul metamorfozat creat de Mogoşanu pare ivit din zona figurativului interpretat,  justificându-se conceptual în ansamblul de direcţie umanistă al operei artistului, care are în centru antiteza sentimentului nonexistenţei şi trăirea autentică în raport cu starea de a fi.  Negaţia pe care Laurenţiu Mogoşanu o susţine în convingerea sa artistică este de fapt o afirmaţie asupra stării eterne ca singurul adevăr posibil al fiinţei ca spirit şi suflet nemuritor.  Din această perspectivă lucrarea poate fi asociată direcţiei simbolismului religios prin abordarea unui anumit tip semiologic de corp, adică efilat, spiritualizat, prin sugestia de dispariţie, de simplificare a formei, prin căutarea şi găsirea unei soluţii de asceză contemporană.
Barele de metal folosite, uşor convexe, aşezate pe o singură direcţie, vericală,  evocă linia, ca principala structură utilizată, conferind lucrării o amplitudine estetică. Într-o discretă diferenţiere de dimensiuni, acestea creează un joc, un ritm vizual bine articulat în ansamblul compoziţional, care ţine seama de proporţie şi de simetria asamblajului, de dispariţia şi perisabilitatea materiei carnale. Element de limbaj plastic obişnuit, linia devine în modul de operare al artistului un context structural care compune verticalitatea articulaţiei osteologice. Universalizarea ideii de om şi puterea spiritului sunt coordonatele care definesc această lucrare ambientală, concepută în cadrul Taberei de sculptură „Ion Vlad”, ediţia 1998, de Laurenţiu Mogoşanu, unul dintre cei mai importanţi sculptori ai momentului.