text/foto: Mihai Constantin

Pana acum citiva ani, daca nu erai mort demult si eventual pe simezele muzeelor de pe la noi, nu aveai ce sa cauti la o casa de licitatii. (sic!) Cu ciorba fierbinte si instabila a artei contemporane au inceput sa se friga – prudent dar tot usturator – unele case in ultimii 4-5 ani. A functionat schema urmatoare: stabilizarea bazei de clienti prin achizitii din “clasicismul” romanesc si  – cu asidua munca de convingere si marketing – promovarea unor artisti tineri, buni si ceva mai indrazneti. Nu dau nume ca lista e mereu lichida si nu serveste scopului acestui articol.

Mai exista insa o supa aburinda a carei lingura optima nu a fost gasita. Se merge pe bajbaite: arta europeana. Nici nu e in cantitate suficienta pe piata din Romania, pentru a crea o amorsare pe termen mediu, si nici bogatii nostri nu pot fi ademeniti cu stategii de genul “sunteti un cultivator al valorilor nationale” sau “prin achizitia aceasta desenati viitorul plasticii romanesti, ce cumparati acum va fi in cartile de istoria artei peste cativa ani.” Ce te faci asadar cand un deponent iti bate la usa subtiori cu un tablou semnat Maurice de Vlaminck? E acel pictor care nu lipseste din sala “fauv”-istilor in nici un mare muzeu din lume. Dar pun ramasag ca romanii care s-au zbatut in fel si chip sa stranga avere in acest ultim sfert de secol nu au avut nici timp si poate nici chef sa asocieze Fauvismul cu ceva mai mult decat Matisse. Daca au ajuns si pana acolo. Deh, e greu sa fii si milionar si erudit intr-o singura generatie. Poate de la a doua, a treia incolo. Dar dupa acest derapaj in care mi-am dezvaluit imprudent o prejudecata, sa revin la tabloul in cauza. Acesta:“L’Orage”, semnat Maurice de Vlaminck. E scos la vanzare peste doua zile la Alis cu un pret de pornire de 220.000 lei. Si aici incepe construirea esafodajului.

1. Credibilitate/Trasabilitate Tabloul provine din colectia Siligeanu, un medic colectionar sarguincios in secolul trecut. Colectia sa a fost expusa in corpore ultima data hat, in 1968 la Muzeul Simu. Nici colectia si nici muzeul nu mai exista astazi. Despre colectie voi scrie intr-un articol separat AICI. Alis foloseste acest pedigree pentru a asocia opera francezului cu Romania si cu opusul accidentalului in materie de colectionare de arta. In plus, pentru a inlatura eventualele semne de intrebare privind autenticitatea. Din fericire, catalogul expozitiei din 1968 a supravietuit in cel putin un exemplar. Acolo, apare la numarul 95 in colectia Siligeanu, tabloul in discutie. E misterios de ce organizatorul expozitiei a ales sa numeasca panza “Peisaj Normandia” cand exista pe sasiu o eticheta care specifica in clar titlul de “L’Orage”/Furtuna. Probabil vreo prudenta de ordin politic. Furtuna poate produce valuri, nu?Si iata textul intocmit de Alis pentru promovarea lotului lor din 25 februarie:

”  Maurice de Vlaminck (1876-1958) – “L’orage”, ulei pe panza, 60.5×74.5cm, semnat stanga jos cu negru, lucrarea a figurat in expozitia colectiei Dr.A.I.Siligeanu, Muzeul Simu, 1968, sub titlul “Peisaj Normandia”, cat.no.95; expertiza notariala efectuata de istoricul de arta Georgeta Peleanu in anul 1986.

Pret de pornire 220.000 Ron
Estimare 55.000 – 100.000 Euro

Extras din Raportul de Expertiza Notariala intocmit de Istoricul de Arta Georgeta Peleanu in 1986
“Reprezentant de frunte al picturii moderne franceze, Maurice Vlaminck se numara printre fovii primei generatii care expun in 1905 la Salonul de Toamna din Paris.
Evolutia sa artistica , bogata in experiente, se indreapta in faza de maturitate catre expresionism, transformat cu timpul intr-un realism viguros, concordant cu viziunea artistului interesat de materialitatea lucrurilor.
Peisajul din Colectia Siligeanu – o strada intr-o localitate normanda  – este pictat cu un deosebit elan si interes pentru configurarea formei reale, intr-o cromatica plumburie menita sa sublinieze dramatismul confruntarii fortelor naturii. Pasta onctuoasa, scriitura alerta, fac ca aceasta interpretare a naturii sa atinga un grad de maiestrie care justifica influenta artistului asupra scolii romanesti de pictura.”

Maurice de Vlaminck, artist autodidact,  figureaza la loc de cinste alaturi de cei mai faimosi pictori fauvi – Henri Matisse si Andre Derain impreuna cu care a eliberat culoarea de orice fel de constrangeri, privilegiind tonurile pure si acontrastele violente. Miscarea cunoscuta sub numele de fauvism s-a nascut in primul deceniu al secolului trecut si a durat numai cativa ani, fiecare din artistii implicati urmand apoi propriul sau drum.   In anii 20 si 30, sub influenta gustului renascut pentru clasicism, Vlaminck isi reconsidera conceptia despre culoare, reevaluand virtutile negrului. In acest sens lucrarea din col. Siligeanu este concludenta. Vlaminck picteaza acum de predilectie ulite pustii, drumuri in raccourci, copaci care se indoaie sub puterea vantului, marea involburata si mai ales ceruri rascolite de furtuna. Pictura lui cultiva din plin efectele dramatice, asa cum se poate vedea si in acest tablou.Negrul folosit din abundenta creaza un contrast dramatic cu cerul strafulgerat de lumini care anunta izbucnirea furtunii, indreptatind titlul sub care este cunoscut tabloul L orage (Furtuna).

In perioada interbelica pictura lui Vlaminck era cunoscuta si apreciata de pictorii si criticii de arta din Romania.”

E interesant ca dna Peleanu pretinde in expertiza sa ca Vlaminck a influentat scoala romaneasca de pictura. E o afirmatie pe firul careia as vrea sa merg cu alta ocazie. Daca nu cumva este tot o incercare – usor fortata – de a da acestui tablou frantuzesc o dimensiune “romaneasca”.

Buuun, avem o colectie de provenienta, avem un fast catalog, urmeaza partea a doua:

2. Comparatie/Raportare la piata europeana. Nu mai demult de acum doua saptamani, casa Sotheby’s a vandut un tablou de Vlaminck cu 96.000 de euro. Acesta:

(foto Sotheby’s) MANTES-LA-JOLIE
signed Vlaminck  (lower left)
oil on canvas
38.3 by 46.3cm

E amuzant ca pana si Sotheby’s isi ademenste clientela cu mentiunea ca tabloul vandut de ei va fi reprodus intr-o viitoare monografie a pictorului. Ceea ce urmareste vanzatorul roman insa, este sa transmita clientelei dambovitene ca printr-o eventuala achizitie se racordeaza la lumea buna de oriunde si ca, prin comparatie, tabloul bucurestean e mai ieftin (si mai mare!) fata de cel vandut la Londra. De notat ca nici deponentul de la vest nu tinea in casa un Vlaminck chiar de dragul artei. Lucrarea de la Sotheby’s era una “rostogolita”. Abia ce isi schimbase proprietarul in 2011, la o alta licitatie. Probabil ca a fost vazuta ca o investitie. Si acum trei ani, si acum doua saptamani. Cam acesta a fost exercitiul de observatie declansat de acest lot frantuzesc “ratacit” pe piata de arta romaneasca. Astept sa vad daca se adjudeca si revin cu o nota. Pana atunci, Vlaminck troneaza in sala de expozitie de la Casa Alis. Nota: Tabloul nu s-a vandut la licitatia Alis din 25 februarie. S-au adjudecat insa alte patru lucrari din colectia Siligeanu, toate atribuite unor autori straini.