Cei patru artisti expozanti. De la stanga la dreapta: Mihaela Onesa, Melania Barbulescu, Gelu Bandarica si Horia Farcasiu

Artişti constănţeni la Bucureşti

 Autor: Adrian Silvan Ionescu

La Biblioteca Metropolitană s-a deschis, de curând, o expoziţie a patru tineri şi talentaţi plasticieni din Constanţa: Melania Bărbulescu, Gelu Bandarica – părintele Efrem, Mihaela Onesa şi Horia Farcaşiu. Intitulată Întâlnire 2, manifestarea – constituită pe baza afinităţilor elective – dă măsura capacităţii generaţiei lor de a revizita şi interpreta canoanele clasice ale genurilor pe care le practică. Un ceramist, două pictoriţe mirene şi un pictor eclezial s-au întâlnit în spaţiul de studiu al facultăţii de specialitate a Universităţii Ovidius şi s-au apropiat, descoperind că au baze comune de exprimare şi aspiraţii identice de afirmare.
O manifestare asemănătoare a avut loc cu aproape două luni în urmă în oraşul de baştină de la malul Mării Negre.
Spiritul pontic şi-a pus marca pe creaţia expozanţilor: nuanţele, formele, tematica, aerarea specifică spaţiilor largi, o anume pensulaţie sau un modeleu viguros, se întâlnesc în majoritatea lucrărilor celor patru. Pictoriţele sunt sentimental legate de gestualism şi de abstracţionismul liric. Reveriile suscitate de nopţile înstelate sau de furtunile devastatoare, cu iz romantic, îşi află ecoul în pânzele lor. Prezentându-şi pictura secvenţial, ca polipticuri ce pot trăi perfect împreună dar şi în voleuri independente, Mihaela Onesa compune pe suprafeţe înalte şi înguste – amintire a tuşurilor nipone – şi oferă o viziune plonjantă asupra falezelor înalte şi a golfurilor de pe coastă. Cu remarcabilă putere de sinteză, motivul dispare stins într-o formă cu tendinţă decorativă, de sorginte cartografică. Aflându-şi filiaţia la maeştrii taşismului de la mijlocul secolului XX, peste care proiectează o varientă proprie de action painting, cu puternice accente de iluzionism şi introspecţie, Melania Bărbulescu propune nişte pânze cu multiple posibilităţi de lecturare în zona vizualului: un calcan coşcovit oferă sugestii demne de un penel inspirat, la fel ca şi un sărăbătoresc foc de artificii sau o ploaie de stele în luna august, mult mai impresionante la ţărm de mare decât într-un oraş asfixiat de blocuri.
Părintele Efrem îşi poartă, cu aceeaşi eleganţă, penelul glisând de la pictura sacră la aceea profană. Câteva icoane, executate cu întreaga ştiinţă a Erminiilor şi cu o linie delicată, demnă de un elev al lui Teofan Grecu sau al lui Pârvu Mutu, îşi găsesc reflexul în picturi ceva mai libere, deşi nelipisite de har, însă într-o pensulaţie mai largă, mai eclectică: Serafimi, Heruvini şi Troni şi chiar într-un triptic în care sunt alăturaţi toţi aceştia. Dar Părintele Efrem se aventurează şi în pictura realistă atunci când surprinde silueta firavă şi gârbovită a unui monah vârstnic, strecurându-se pe sub o arcadă, în lumina lunii ce desemnează o aură în jurul capului, cucernic plecat. Deşi lucrată în pete plate, scena aceasta intimistă are o plasticitate deosebită.
Horia Farcaşiu este singurul care expune lucrări tridimensionale, de ceramică. De solidă extracţie culturală şi plastică – fiu al reputatului ceramist Gheorghe Farcaşiu, fost vicepreşedinte la UAP, la Secţia Arte Decorative şi admirabil organizator al vieţii artistice din oraşul şi judeţul Constanţa, şi al ilustrei istorice şi critice de artă Alice Dinculescu – expozantul a asimilat un solid limbaj plastic pe care îl fructifică, în chip salutar, în manifestarea de faţă. Întâlnirea dintre elementele naturale de bază – apă, aer, pământ, foc – a dat naştere unor opere de mare forţă evocatoare la tânărul şi carismaticul Farcaşiu: plante şi animale marine capătă duritate litică şi  poezie simbolistă sub mâna sa. Sursa inspiraţiei în mediul natural este evidentă dar rezultatul este o sculptură decorativă de mare rafinament care poate înnobila orice interior modern al unor beneficiari cu pretenţii de gust. Fie că este vorba de nişte alge tremurătoare sub unde, fie de capetele stilizate ale unor cufundari agili şi curioşi, ce se iţesc din valuri, fie de împietrirea limbilor de foc ce au mângâiat şi solidificat lucrarea, oricare dintre operele sale aduce o notă de şăgălnicie şi de spirit infantil, jucăuş, menită a bine dispune şi a tonifia pe demoralizaţi. Obţinerea unui asemenea efect stenic asupra degustătorului de artă este lăudabil în zona creaţiei decorative. Vernisajul expoziţiei Întâlnire 2 a atras un public entuziast şi a răsplătit, după cuviinţă, eforturile celor patru plasticieni din oraşul pontic.

ÎNTÂLNIRE pentru acum şi pentru mai târziu
de MARINA ROMAN
Întâlnire 2. Pictură şi ceramică. Mihaela Onesa, Melania Bărbulescu, Gelu Bandarica (părintele Efrem) şi Horia Fărcaşiu expun la Biblioteca Metropilitană Bucureşti. Într-un spaţiu de vibraţie clasică se întâlnesc acum patru foarte tineri artişti – absolvenţi ai Facultăţii de Arte din cadrul Universităţii Ovidius – pe care istoricul şi critiul de artă Alice Dinculescu i-a îndrumaţ în şcoală, dar pe care îi păstoreşte în continuare. Întâlnire este titlul generic al unui şir de evenimente expoziţionale pe care cei patru plasticieni îl desfăşoară în ţară. Au început acasă, la Constanţa, în noiembrie anul trecut, la Galeria de artă ”Ion Nicodim”, acum, în ianuarie, au fost invitaţi la Bucureşti, iar în curând îi aşteptăm să ne invite la vernisajul expoziţiei Întâlnire 3 de la Târgovişte. Întâlnire, cu siguranţă, nu va rămâne doar un titlu de eveniment, ci va funcţiona ca nume a unui grup. Nu ştiu de ce îmi vine în minte Prolog, numele grupului fondat în 1985 de Horea Paştina, Marin Gherasim, Constantin Flondor, Cristian Paraschiv şi Mihai Sârbulescu. Probabil că nu întâmplător: le doresc celor patru ca în trei decenii numele lor să ajungă la statura celor din artiştilor Prolog. Pentru că… semne sunt.
Mihaela Onesa respiră într-un gestualism amplu, cu o cromatică calmă, învigorată însă, în fiecare lucrare, de un accent neaşteptat. Simţi în pânzele ei armonia dintre  mişcarea lăuntrică şi universul, de o geografie mitică, în care trăieşte. Un illo tempore care pare a se continuă firesc în prezent şi care îi marchează pe toţi cei patru artişti.
Părintele Efrem – monah in cadrul  Mănăstirii Dervent – este un excelent desenator  şi, în acelaşi timp, un colorist subtil, disciplinat de rigorile demersului eclezial. Pictând sfinţi şi îngeri, imagini ale unei lumi a Adevărului, îi deschide  privitorului o fereastră spre bucurie. El reuşeşte, într-una dintre lucrări, care reprezintă nu doar un monah, ci însăşi smerenia care deschide cerul, să ridice vibraţia luminii de contur la frecvenţa unei aureole. Părintele Efrem construieşte astfel un adevărat discurs liturgic.
Nonfigurativul Melaniei Bărbulescu este, de fapt, detaliul unui câmp figurativ din care ea a decupat un detaliu pentru a-i da propria interpretare cromatică. Privitorului nu-i rămâne decât să recompună imaginar forma, să devină co-autor. Este un exerciţiu plăcut, un exerciţiu al fanteziei la care ne invită Melania Bărbulescu.
Ceramica lui Horia Fărcaşiu trezeşte la viaţă lutul culturii Hamangia şi animalele fabuloase al mării şi uscatului dobrogean. Este caldă şi are o mişcare ascendentă. O mişcare a inimii, rămase parcă aceeaşi, curată, din vremea în care Apostolul Andrei poposea într-o peşteră din Dobrogea şi înţepa cu toiagul  pământul din care şi acum izvorăşte apă în curtea Mănăstirii Dervent.
Cred că pe Mihaela Onesa, Melania Bărbulescu, Gelu Bandarica (părintele Efrem) şi Horia Fărcaşiu i-a adus la ÎNTÂLNIRE un aer rarefiat, curăţat de citadin, aerul sfinţit de cel care a călcat pământul Dobrogei.