MIHAELA MARILENA CHIŢAC

Născută la 10 august 1956 în Bucureşti. Pictor, grafician, poet.

STUDII
–    Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”, specializarea grafică, 1975, clasa profesor Gheorghe Tofan
–    Universitatea Bucureşti, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, specializarea engleză-română, 1990 (diplomă de licenţă: „Virginia Woolf – Between the Arts / Între arte”)
–    Studii libere de pictură cu Constantin Piliuţă şi Marcel Chiţac

TABERE DE CREAŢIE
–    Borşa, Abrud, Tulcea, Tescani, Ipoteşti, Constanţa, Medgidia

EXCURSII DE DOCUMENTARE
–    Roma, Berlin, Balcic, Velico-Târnovo

EXPOZIŢII
–    Expoziţii colective ale absolvenţilor Liceului de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”, 1975, 1990, 1999, 2005
–    Expoziţii de grup la Galeria Avanpost, 1991, 1992
–    Expoziţie personală la Centrul Cultural Metropolitan al Municipiului Bucureşti, 2006
–    Expoziţie de grup restrâns la Galeria Artelor a Cercului Militar Naţional, 2007
–    Expoziţia Taberei de pictură, Medgidia, 2007
–    Expoziţie de grup la Centrul pentru Artă şi Afaceri „Leeds”, 2009
–    Expoziţie personală la Centrul Cultural al Sectorului 1 Bucureşti din Str. Slătineanu, 2013

LUCRĂRI DE ARTĂ
–    În colecţii particulare şi muzeale din ţară şi străinătate

CĂRŢI DE POEZIE CU ILUSTRAŢIILE AUTOAREI
–    Culoare prin cuvânt, Editura Didactică şi Pedagogică, 2006
–    Prin grădina Evei, Editura Lumina Tipo, 2013

Prin lucrările sale invadate de culoare, prin verva, pulsaţia şi moliciunea peisajelor, a florilor, a acoperişurilor, a dealurilor şi luminişurilor, Mihaela Marilena Chiţac defineşte o lume a figurativului transfigurat în sentimente, în dragoste şi căutare. Ele sunt o amplă desfăşurare vegetală, caracterizată printr-o cromatică intensă şi plină de vitalitate. Aici, ca şi în poezie, culoarea se lasă sedusă de stările sufleteşti ale artistei. Întâlnim aceeaşi moliciune dată de curbele dealurilor, aceeaşi atmosferă de linişte, de poezie, de graţie. Dacă primele lucrări sunt mai elaborate, mai diseminate din punctul de vedere al imaginii de ansamblu şi mai realiste, tablourile recente au transgresat puţin către oniric. Culorile sunt mai intense acum. Dar volumele, liniile ample domesticesc violenţa tonurilor. Au aceeaşi graţie, aceeaşi destindere, aceeaşi muzicalitate de flaut pe care ţi-o inspiră lectura versurilor ei. Poate este un semn al temperamentului artistic această absenţă a încrâncenării, ce lasă loc căldurii, iubirii, sentimentului, muzicii. Nu întâmplător amintesc de muzică, dar armoniile sunt cele ce domină atât versurile, cât şi pastelurile. Mihaela Marilena Chiţac se rosteşte pe sine atât în poezia ei, cât şi în pictură. Sunt exerciţii de sinceritate care impresionează.
MARIA OPREA, 2006

Tehnica mixtă şi culorile puternice, tripticele, portretul votiv, iată doar câteva din imaginile care-i caracterizează bogata colecţie. Mihaela Chiţac se transpune în operele sale, trăieşte prin fiecare lucrare, dându-ne astfel ocazia să privim lumea prin ochii unui artist, mereu fascinat de un colţ de lume, de muzicalitatea formelor, de parfumul delicat al trecerii timpului, de material şi de imaterial.
MARIELA VANU, 2007

Mihaela Marilena Chiţac este, aşa cum ne mărturisea artista, o neliniştită, o căutătoare de frumos în sensul creării frumosului prin mai multe mijloace. Când nu pictează sau desenează, scrie, răspunzând firesc unei cerinţe intime şi unor gânduri şi idei orientale în care scrierea este o continuare a desenului. Aşadar, Mihaela Chiţac se raportează la cuvânt şi la culoare, iar volumul artistei apărut în 2006 – el însuşi un obiect frumos în sine – confirmă plăcerea pe care artista o resimte şi când scrie, şi când desenează. Plimbarea aceasta de la culoare la cuvânt şi de la cuvânt la pictură o însufleţeşte şi-i motivează gândurile. Vorbind despre neliniştea artistei, ea ţine de temperament şi de sentimentul împlinirii. Abordările artistei sunt diverse: studiul după natură, pe de o parte, şi problema decorativă, care o interesează în egală măsură. Chiar şi tehnic avem surprize plăcute. Lucrează în acrilice pe pânză şi apoi în tehnici mixte: pictură, colaj pe lemn în panourile decorative. Prin colajele izbutite, Mihaela Chiţac recreează atmosfera proprie mozaicurilor bizantine. Prospeţimea şi forţa vitală sunt poate termenii-cheie care-i caracterizează opera. Mihaela Marilena Chiţac este un suflet sensibil, cu ale cărui impetuozităţi ne întâlnim într-o pictură atent construită. Lucrările artistei-poete – fie că sunt rezultatul dialogului urzit peste timp cu mozaicurile bizantine, fie că reprezintă peisaje prin faţa cărora pictoriţa a trecut şi meditat – au o materialitate fin gândită. Constant în creaţia Mihaelei Chiţac, acest palpabil definitoriu este când difuz, aproape transparent, când dimpotrivă, îngroşat şi puternic marcat, cele două abordări fiind cu atenţie picturală întrebuinţate. O gamă cromatică de pământuri şi brunuri catifelate ne relevă o personalitate delicat colorată care păstrează din bogăţia pigmenţilor esenţe rafinate.
ROXANA PĂSCULESCU, 2007

Ca artist vizual, recompun iluzia realităţii, subordonându-mă fascinaţiei exercitate de reţelele construite de natură sau concepute de civilizaţiile umane. Interpretarea plastică a motivului transfigurează succesiunea imaginilor surprinse pe retină în forme şi nuanţe infinite, reflectând, prin consistenţa fluid-vâscoasă a strălucitorilor pigmenţi acrilici – diluată pe alocuri în laviuri – materialitatea structurilor minerale, modularea fibrei lemnoase a texturilor vegetale contorsionate prin uscare, evanescenţa efemeridelor, sinuozitatea cochiliilor sau răsucirea fibrelor textile. Vibraţia plastică a culorii intense trăieşte atât prin amestecul pigmentar temperat în zonele de pasaj, etalând combinaţii multiple în doze restrânse, cu accente spontane ale tuşei, cât şi prin modulaţia liniei arcuite.
MIHAELA CHIŢAC, 2009

Dacă la Marcel Chiţac se poate spune că pictura are întâietate, deşi importanţa şi seriozitatea cu care este abordată literatura ar pune în încurcătură eventualele ierarhii, la Mihaela Chiţac locul pe podiumul preferinţelor este mai greu de delimitat, deoarece ea abordează cu aceeaşi vitalitate, cu aceeaşi desfătare sufletească ambele spaţii artistice. Absolventă a Liceului Tonitza şi a Facultăţii de filologie, ea îşi umple lumea artistică deopotrivă cu versuri şi creaţii plastice. La aniversarea de la Palatul Cercului Militar din Bucureşti, a lansat ultimul volum de versuri, „Prin grădina Evei”, ce a fost primit cu căldură de prieteni. Cu discreţie şi sensibilitate, poeziile exprimă o retorică a lucrurilor simple care o înconjoară, cu reverberaţii în sufletul cititorului. Imaginaţia şi spiritul ludic reprezintă expresia poetică a acestui volum. Iar dacă Marcel priveşte critic, lucid, înspre lumea urbană şi crizele ei de valori, dar duios şi sentimental către satul tradiţional, arhetipal, Mihaela se axează pe puterea de sugestie a simbolului, a metaforei pentru a aduce în prim-plan o lume interiorizată, evadată din cotidian.
MARIA DOBRESCU, 2013

Realitatea este percepută spaţial şi coloristic, deoarece – nu-i aşa ? – ştim de la anticul Horaţiu că poezia şi pictura, având scopuri înrudite, utilizează căi de dialog cu publicul asemănătoare. Putem vorbi la Mihaela Marilena Chiţac şi de o reprezentare picturală a realităţii, ea filtrând culorile (senzaţiile) printr-o retină personală extrem de flexibilă. Nu întâmplător volumul de debut se numeşte „Culoare prin cuvânt” (Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2006) şi conţine texte intitulate sugestiv Portret, Contur, Pictorul şi modelul, Dialog cu pictorul,Clarobscur, O umbră de lumină etc.
VICTOR TEIŞANU, 2013

În pictură nu există subiecte majore sau minore. De exemplu, o compoziţie istorică cu multe personaje, cai şi alte acareturi sau accesorii, indiferent de dimensiuni, nu devine în mod automat mai interesantă, mai densă în emoţii sau trăiri estetice, mai valoroasă din punct de vedere pictural decât o natură statică ce reprezintă câteva obiecte uzuale din recuzita domestică.
La fel, un portret care înfăţişează o mare personalitate poate fi mediocru ca realizare artistică sau mesaj estetic faţă de un altul din care ne priveşte, cu o expresie nătângă, un cerşetor anonim.
Măiestria în pictură – ca şi în celelalte arte – se etalează de cele mai multe ori prin abordarea unor motive simple, banale, care în starea lor naturală nu sunt remarcate de către oamenii obişnuiţi sau prezintă, cel mult, un interes practic.
Pictura şi grafica Mihaelei Marilena Chiţac  pot fi încadrate în această categorie, cunoscută generic drept pictură de gen.
Motivele sale vegetale – de la spini, ciulini, frunze de hrean sau păpădie până la flori de câmp – n-au inspirat prea mulţi artişti plastici până acum.
Cu toate că din arta sa transpare natura feminină, ca tip de sensibilitate, autoarea este departe de dulcegăria şi inexpresivitatea pictorilor de flori, indiferent de sexul acestora.
Abordarea ei este foarte diversă din punct de vedere cromatic, mergând de la alb-negru la game policrome, iar ca viziune de la figurativ la abstract.
Deşi compoziţiile sunt bine elaborate, au o spontaneitate care le conferă prospeţime şi denotă lipsă de prejudecăţi, de dogme sau de reţete.
În ciuda diversităţii subiectelor şi modalităţilor de abordare, lucrările sale sunt unitare şi au o puternică amprentă personală prin sinceritatea şi degajarea ce transpar din tehnica de lucru.
Revin la ideea de la începutul acestei prezentări, şi anume, că în pictură nu contează ce pictezi, cu ce mijloace, cu ce materiale o faci sau cât efort depui; important este rezultatul; mai exact, felul strict personal în care pictezi, ceea ce reuşeşti să transmiţi din emoţia estetică trăită în timpul realizării operei. Există tot atâtea tipuri de a picta câţi pictori sunt.
Despre Mihaela Marilena Chiţac se poate spune că pictează cu sufletul, o face cu pasiune, cu o totală dăruire, cu inocenţă, vrând să ne comunice parcă, făcându-ne cu ochiul: „Haideţi să ne jucăm împreună”, confirmând încă o dată, dacă mai era nevoie, caracterul ludic al artei.
MARCEL CHIŢAC, 2013

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
Avant Post, revista „Societăţii de Mâine” nr. 7-8,1992

Mariana Ciolan, „Mihaela şi Marcel Chiţac”, Expres Magazin, aprilie 1994

Maria Oprea, „Obiectul meu de studiu este nudul”, Privirea, aprilie 2000; Cuvânt la deschiderea expoziţiei de pictură şi grafică a Mihaelei Chiţac de la Centrul Cultural Metropolitan al Municipiului Bucureşti, 2006; ALAR, 2013

Roxana Păsculescu, Cuvânt la deschiderea expoziţiei Marcel şi Mihaela Chiţac la Galeria artelor, aprilie 2007; Radio România Cultural, 2007; 2009

Mariela Vanu, „Artişti de cinci stele la Casa Centrală a Armatei”, Casa mea, iulie 2007

Vasile Parizescu, „Jurnalul galeriilor”, Revista ProArte nr.17, 2007

Alice Dinculescu, Vernisaj Tabăra de pictură Medgidia august, 2007

Radu Bâlbâie, „Ches les Chiţac, la Galeria Artelor”, Observatorul militar, mai 2007; „O familie cu muze”, Observatorul militar, mai – iunie 2013
Alexandru Cebuc, Negoiţă Lăptoiu, Enciclopedia artiştilor români contemporani, vol. VI, editura Arc 2000, Bucureşti, 2009

Adrian şi Emilia Timofte, Comuna Păltiniş – file de monografie, editura Luceafărul, Dorohoi, 2012

Victor Teişanu, „Mihaela Marilena Chiţac şi poezia sa”, Mesager, august 2013