Artistul Silviu Ioan Soare expune ceramică sculpturală la Centrul Cultural Unesco „Ionel  Perlea” din Slobozia

Ceramistul Silviu Ioan Soare s-a născut la data de 30 martie, 1955, la Baia Mare. În anul 1979 a absolvit  Institutul Politehnic din Bucureşti, Facultatea de Tehnologie Chimică Organică, iar în
2012, Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, Facultatea de Arte Plastice şi Decorative, Secţia Ceramică- Sticlă- Metal, Specializarea Ceramică. Începând cu 2013 acesta este masterand la Facultatea de Sculptură a Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti.

Silviu Ioan Soare a activat încă din timpul studenţiei în cadrul Filialei U.A.P. Slobozia- Ialomiţa, condusă de artistul plastic dr. Gheorghe Petre,  unde a expus la saloanele anuale o parte din lucrările create în perioada de formare aflată sub indrumarea a doi artişti contemporani de prestigiu, lect. univ.dr. Ionel Cojocariu şi conf.univ.dr. Ilie Rusu.
Recursul la posibilităţile expresive ale formei tridimensionale îl aşează pe  ceramistul Silviu Ioan Soare în linia plasticienilor pentru care volumul este modalitatea de a dialoga cu spaţiul, în primul rând pe verticală, prin tendinţa de sculpturalitate, apoi pe orizontală prin utilizarea unuia dintre elementele fundamentale ale existenţei, pământul.
Licenţiat al Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti, Secţia Ceramică şi masterand la Facultatea de Sculptură a aceleiaşi instituţii, artistul, în permanenta sa căutare de a descoperi posibilităţile de modelare ale lutului, a abordat forme care i-au permis o mai bună înţelegere a materialul. În acest sens, monolitul a fost speculat într-o interpretare mai liberă în lucrarea de licenţă „Dabogete”, compoziţia din cinci piese cu plinuri şi goluri care evidenţiau preocuparea pentru o massă mai compactă a materiei primordiale lăsând astfel la vedere atât de controversatele litere ale primului alfabet  dac, cât şi forţa artistului de a lucra cu gresia cu şamotă de granulaţie mare.
Sugestia totemică a acestui ansamblu de ceramică sculpturală este continuat în lucrările  de tendinţă monumentală de la masterat care l-au condus pe plastician spre o  comunicare estetică mai profundă cu structura gresiei cu vagi urme de oxid de fier care conferă după ardere o frumoasă cromatică roz.
În portretele realizate în manieră expresionistă, urmele tehnicii modelajului sunt vizibile în încercare de compunere a expresiei şi a trăirii, în evocarea somnului ca motiv al visului şi al morţii.
De la modelajul expresionist, Silviu Ioan Soare trece treptat la expresia formei prin alungiri şi contorsiuni al gâtului, uneori exagerând efilarea acestui segment anatomic, alteori lăsând figura să transmită zbuciumul specific fiinţei ancorate în lume.
Piesele de sculptură ceramică sunt volume în care artistul speculează  umbra şi lumina, finisajele şi zonele brute ale lutului abia scos din cuptor, lăsând pe seama vaselor cu motive „neo” stilizarea frumuseţii unei forme mai riguroase şi cu impact direct asupra privirii. Corpul feminin este abordat în ipostaza studiului de nud aşa cum l-a intuit sculptorul Constantin Baraschi sau în atitudinea unui grup de personaje din vechi timpuri care asistă la o procesiune de invocare a spiritelor supranaturale.
Rotunjimile în mai mare măsură, dar şi geometriile cu angulozităţi accentuate caracterizează structurile solide şi ferme care pendulează în limitele modernismului, de la figurativul interpretat la masivitate şi monolit şi de la anularea acestora la impunerea unei structuri fragile elansate pe verticală. Între aceste orientări artistul caută modalităţi de diversitate stilistică rezultate din acordul dintre plin şi gol, reluarea motivului prin impunerea ritmului ca mijloc de a crea dinamică şi mişcare, uneori etajarea formelor şi recompunerea structurilor naturale din fragmente vizuale fiind modalitatea de concepere a ansamblului compoziţional. Adeseori Silviu Ioan Soare introduce şi elemente de ceramică structurală, folosind cărămida drept soclu, alteori tubulaturile sunt cele mai potrivite forme pentru deschiderea spaţiului intern al lucrării, acestea având şi valoare de a pune în evidenţă demersul compoziţional.
Uneori formele se decantează şi rămân simple simboluri de mare forţă expresivă care evocă anumite convexităţi şi reliefuri, incizări şi suprafeţe netede. Lucrările din prima sa expoziţie de ceramică sculpturală sunt diferite din punctul de vedere al concepţiei, artistul selectând ca motiv tematic omul, iar ca sursă formală natura. Cele două capcane pentru oameni, stâlpul sub forma unui portret bust, domnişoara Melany al cărei cap este inspirat de modelul lui Brâncuşi, Pogany, dar şi totemurile zamolxiene, asamblate sau fragmentate, introduc demersul plastic al lui Silviu Ioan Soare în descendenţa ideii de ceramică sculpturală,   aşa cum a fost lăsată moştenire de Costel Badea, cel care a ridicat ceramica de la stadiul de meşteşug la acela de artă majoră.

Ana Amelia Dincă
critic de artă