Anul Nasterii:1954

Mândrescu a modelat primele lucrări de sculptură în timpul liceului, la 18 ani realizând prima lucrare de succes, grupul statuar “Răscoala”. La Bucureşti ajunge în urma stagiului militar, pe care l-a îndeplinit în comuna Mihai Bravu de lângă capitală. Începând cu 1976 participă la cursurile Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, pe care le va frecventa până în 1980.

O primă limpezire a bagajului stilistic se va formula în urma cutremurului din 1977, care va reprezenta un important pas evolutiv. Mândrescu îşi va reconsidera opinia despre figurativ, care de atunci va fi mereu încărcat de concreteţe, înţeles şi forţă. Va alterna mereu structurile abstracte cu cele pur formale, iar odată cu ciclul ”Structurile”, acest joc se va înlănţui continuu. Nu va evita nici sculptura ornamentală şi decorativă, pe care o putem admira în curţile Palatului Cotroceni. Chiar dacă stilul în care sunt realizate pare disonant de tabloul complet al artei lui Mândrescu, acesta dovedeşte că are capacitatea de a aborda și stiluri celebre ale clasicismului.În 1985 începe să modeleze seria ”Omul, Timpul, Spaţiul”. Acestă operă consemnează nu numai una dintre cele mai importante lucrări ale artistului, dar şi revenirea la sculptura figurativă. O revenire cu succes, ce fixează momentul nu numai pentru artist, dar şi pentru sculptura românească contemporană. În următorii ani continuă să aprofundeze înţelesurile acestei declaraţii despre existenţa omului, coordonând masa sculptată după aceleaşi principii perspectivale. În 1990 primeşte premiul revistei Flacăra pentru lucrarea ”Omul, Timpul, Spaţiul” şi tot în acelaşi an opera urma să fie transformată într-un monument de mari dimensiuni şi amplasată în Piaţa Universităţii din Bucureşti. Proiectul este respins de autorităţi sub motivaţia că lucrarea nu putea fi susţinută de rezistenţa pasajului.Traseul acestei creații însă nu se opreşte aici. Un an mai târziu, Mândrescu participă cu opera la Expoziţia Universală de la Sevilla şi tot în acelaşi an este prezentă la o expoziţie de grup la Viena, organizată de Ministerul Culturii. Pe acelaşi traseu, cu sprijinul Ministerului, lucrarea ajunge să fie prezentată publicului german şi celui chinez. Câţiva ani mai târziu impresionanta lucrare va fi prezentă la Salonul Internaţional de Artă de la Strasbourg, probabil una dintre cele mai însemnate momente pe care le trăieşte unul dintre bronzurile lui Mândrescu.

În ceea ce priveşte realizarea, lucrarea este construită pe mai multe planuri. Cel care coordonează opera, atât ca masă, cât mai ales ca principal element vizual este personajul. Mândrescu apelează la simbol pentru a oferi cu iscusinţă o încărcătură filosofică accentuată. Bărbatul pare îmbătrânit, chipul fiind cel care îl încarcă de valenţe multiple. Părul şi barba ne duc cu gândul la un înţelept nebun, dar şi la trecerea timpului transpusă pe chipul omului. Poziţia contorsionată este influenţată de jugul pe care îl poartă în jurul brâului, roata timpului, care îl fixează pe om în natura ce îl înconjoară. De asemenea, roata poate reprezenta ciclicitatea universului, alternanţa în care omul se naşte şi moare. Personajul este prezentat drept ax al roţii, fiind direct influenţat de mişcarea continuă şi constantă pe care o poate imprima forţa de rotaţie. Impresia generală este aceea de subminare a forţei pe care omul o are, fiind adus la o reprezentare monumentală a unui titan în lanţuri, prins sub presiunea propriului mediu existenţial.

Bibliografie:
CEUŞESCU, Dana, MANDA, Sorin, “Mândrescu”, Ed. Gutenberg, Bucureşti, 2004

Sursa: http://www.artmark.ro/catalog/index.php/licitatia-de-sculptura-si-mobilier-de-gradina/ion-mandrescu-omul-timpul-spa-iul.html