“…Cu picatura de ploaie
                                                                                   Vine iubirea pana la mine…”

Si mai vin semnale din adancurile unui lut scufundat, din lumea povestilor despletite de bunicii tineri, dintre faruri genoveze care au vrut sa arate un drum neaflat de nimeni – vin semnale dinspre norii unor planete cu care ne jucam familiar si habar n-avem cine sunt ele, vin informatii catre secolul nostru electronic prin care iarba creste la fel dar nimeni n-o mai asculta. Oare?
Poemele Elizei Macadan povestesc calm despre frumusetea unui alt fel de echilibru iar broderiile ei subtiratice au in realitatea poeziei osatura metalica puternica pentru care nu s-a inventat coroziunea. Iar daca vrei sa faci cunostinta cu aceasta stare, „pestele calator”, personajul intelept  al unui foarte special artist contemporan, Daniel Divrician, te va purta in atmosfera nedescoperita a lumii din care facem parte. Adevar si minciuna, frumusete si uraciune, timpul lui „a fost” si timpul lui „va fi”, aporiile prezentului  si fiorul suprarealismului magic care ne guverneaza  – instaleaza fatetele caleidoscopice ale lumii; doar pestele calator al desenatorului isi pastreaza demnitatea sinelui. Pentru ca nimic nu-l mai poate impresiona decat ceea ce descopera in interior, el devine calauza, arata si tace lunecand mai departe.
Patru file si o coperta in care desenul si grafica digitala semnata Daniel Divrician continua a spune povestea pestelui calator – semnifica prezenta cartii-obiect, cartii-univers, cartii-metafora, cartii-desen si poezie, a obiectului nenumit ce ni se ofera intr-un tiraj restrans de mare lux al creatiei careia ii apartine: Eliza Macadan (cinci poeme) si Daniel Divrician (reproduceri dupa creatia sa curenta).
Alice Dinculescu