Eveniment extraordinar în lumea culturii

Dr. Radu Varia, primul român şi primul istoric de artă străin ales vreodată Membru de Onoare
al Royal Scottish Academy primeşte Diploma cu Sigiliul Regal semnată de Regina Elisabeta II

Într-un cadru fastuos, în prezenţa Lordului Cameron of Lochbroom, Consilier al Majestăţii Sale, şi a mai multor reprezentanţi ai Palatului Buckingham, Arthur Watson, Preşedintele Academiei Regale a Scoţiei i-a remis la Edinburgh criticului şi istoricului de artă Dr. Radu Varia, “personalitate de seamă a culturii contemporane”, Diploma de Membru de Onoare al Royal Scottish Academy.
Sub semnătura Reginei Elisabeta II întărită de Sigiliul Regal, stă scris:  «Radu Varia, în Adunarea Generală din ziua a 5-a a anului 2012, a fost ales aşa cum se cuvine Membru de Onoare al Academiei Regale a Scoţiei, în virtutea eminentelor sale împliniri pe tărâmul istoriei artelor şi al manifestărilor artistice, în speranţa ca aceste împliniri să contribuie la progresul şi la onoarea Societăţii, la înflorirea Artei, şi pentru a onora demnitatea celor ce ne îndrumă pe această cale».
În răspunsul său, Dr. Radu Varia a spus între altele: «Vin dintr-o ţară veche, România, o ţară plină de tradiţii artistice ce au înflorit în peste şapte mii de ani, tradiţii perpetuate şi în ziua de azi, ca pe tărâmul magic al Maramureşului. O ţară, totodată, care a marcat modernitatea prin opera sculptorului Constantin Brâncuşi, prin originalitatea şi valorile eterne pe care le întruchipează». El a adăugat: «Am descoperit Scoţia şi Edinburghul acum 45 de ani datorită unui prieten numit Richard Demarco, prezent aici în aceste clipe în calitate de Membru de Onoare al Academiei Regale. El a înţeles de timpuriu că Europa nu va fi niciodată ea însăşi fără România, fără Maramureş, fără Brâncuşi. Şi a luptat eroic contra teribilei izolări în care ne aflam, deschizând porţile lumii libere pentru tânăra noastră generaţie de artişti şi de intelectuali. Edinburghul, nu Parisul sau New Yorkul, devenea atunci capitala visului lor».
Dr. Radu Varia este autorul operei fundamentale despre Constantin Brâncuşi, universal recunoscută. Cu ocazia conferinţei sale consacrată marelui sculptor: Brâncuşi, o mare experienţă spirituală, el a primit acum doi ani Medalia de Argint a Academiei Regale din Edinburgh, care în 185 de ani a onorat astfel numai 12 personalităţi ale culturii. Dr. Radu Varia este primul istoric de artă non-britanic ales Membru de Onoare al Royal Scottish Academy, alături de Sir David Talbot-Rice, de Lord Kenneth Clarck, şi de artişti ca Degas, Braque, Chagall, Rodin sau Henry Moore.

THE  ROYAL  SCOTTISH  ACADEMY

Art historian Dr. Radu Varia receives his Diploma of Honorary Member of the Royal Scottish Academy in the presence of The Rt Hon Lord Cameron of Lochbroom, Councellor of the Queen, and of several representatives of Buckingham Palace

Arthur Watson, President of the Royal Scottish Academy:

Distinguished Academicians, Her Majesty the Queen has signed the Diploma of Honorary Member of the Royal Scottish Academy of Dr. Radu Varia, a major personality of the contemporary culture we all know here for his many accomplishments, for his fundamental work on Brancusi and his unforgettable Sir William Gillies Annual Lecture: Brancusi, a Great Spiritual Experience.

Diploma

The Royal Scottish Academy
instituted in 1826

Radu Varia was, at a General Assembly of the Academy held on the 5th day of September 2012, duly elected an Honorary Member thereof, in consideration of his eminent achievements as an art historian and curator and in the hope that his best exertions will be directed to advance the honour and interests of the Society, the progress of the Art, and the dignity of its Professors.
In testimony whereof this Diploma is subscribed by and the Seal of the Academy appended.

Elisabeth R

THE  ROYAL  SCOTTISH  ACADEMY

Istoricul de artă Dr. Radu Varia primeşte Diploma de Membru de Onoare al Academiei Regale a Scoţiei  în prezenţa Lordului Cameron of Lochbroom, Consilier al Majestăţii Sale, şi a mai multor reprezentanţi al Palatului Buckingham

Arthur Watson, Preşedinte, The Royal Scottish Academy:

Distinşi academicieni, Majestatea Sa Regina a semnat Diploma de Membru de Onoare al Royal Scottish Academy a Dr. Radu Varia, personalitate de seamă a culturii contemporane, bine cunoscută nouă prin numeroasele sale împliniri, prin opera sa fundamentală dedicată lui Brâncuşi şi prin memorabila conferinţă susţinută aici în ciclul The Sir William Gillies Annual Lecture dedicată marelui sculptor şi intitulată O mare experienţă spirituală.

Diplomă

Academia Regală a Scoţiei
instituită în 1826

Radu Varia, în Adunarea Generală din ziua a 5-a a anului 2012, a fost ales aşa cum se cuvine Membru de Onoare al Academiei Regale a Scoţiei, în virtutea eminentelor sale împliniri pe tărâmul istoriei artelor şi al manifestărilor artistice, în speranţa ca aceste împliniri să contribuie la progresul şi la onoarea Societăţii, la înflorirea Artei, şi pentru a onora demnitatea celor ce ne îndrumă pe această cale.
Mărturie această Diplomă pe care o semnez, şi Sigiliul Academiei.

Regina ElisabetaDr. Radu Varia:

Dear Mr. President, Dear Academicians, Dear Honorary Academicians,

It’s a great pleasure for me to be here with you as a Honorary Member of the Royal Scottish Academy, and I thank you all for this unexpected election.
Yet, it is not for the first time today that I sit on an academician’s seat. I was 17 years old when it happened first. My father could not attend a celebration at the Romanian Academy in Bucharest and asked me to represent him. When I arrived, the Academy was already terribly crowded, and luckily I saw a few seats available in the rear side of the central aria of the auditorium and I instantly occupied one of them. During the long session, the old academicians seamed more interested in me and my intrusion in their exclusive little universe than in the scientific papers presented.
My second presence in a prestigious Academy, though not in person, because I was in Washington at that moment – was on May 9, 1979. But I was effectively present through the speech pronounced that day by Salvador Dali, on the occasion of his election at the Académie des Beaux-Arts in Paris. A great writer, he didn’t need anybody’s help, but in this particular case he strongly wanted me to put his speech on paper, given my academic background. The ideas were his, of course, and so extravagant that the speech, though “brilliantly written” according to Dali, remained however one of the only two in the history of l’Académie des Beaux-Arts that it refused to publish.
Mr. President, Dear Friends, I come from an old country, Romania, a country rich in artistic traditions which flourished there over seven thousand years, traditions perpetuated even today in magic counties like Maramuresh. A country which also marked Modernity with the great accomplishments of sculptor Constantin Brancusi, through his originality and the eternal spiritual values he embodies.
I discovered Scotland and Edinburgh 45 years ago thanks to a pioneer named Richard Demarco, present here today as Honorary Member of the Royal Scottish Academy. He realized very early that Europe will never be Europe without Romania, without Maramuresh, without Brancusi. And he acted heroically against our terrible isolation at the time, opening the ways to the free world to our young artists and intellectuals. Edinburgh, not Paris or New York, became their capital.
From here I went in 1971 to France, establishing myself in Paris, where I was very proud to organize 40 years ago, in 1973, the first exhibition ever of the British contemporary artists, at the Musée d’Art Moderne: La peinture anglaise aujourd’hui, exhibition which included the future famous names of David Hockney, Patrick Caulfield, Bridget Riley, Tom Philips, Howard Hodgkin and the Scotsman Alan Davie. As a result of the great success of that event, Peter Diamand, Director of the Edinburgh Festival, asked me to prepare a similar exhibition of the French artists, which took place, by an incredible coincidence, in the magnificent place where we are now.
In the last decade, thanks to the same invincible Richard Demarco, to my wonderful new friends and to my work on Brancusi, I was often back in Scotland, while in Romania I had the privilege to introduce, at the Bruckental Museum in Sibiu, then Cultural Capital of Europe, some of the most remarkable Scottish Artists, such as Bill Scott, Arthur Watson, Michael Visocchi, Douglas Cocker.
Resting on strong Celtic and Roman foundation pillars, the bridge between Scotland and Romania is alive and links the two extreme geographic limits of the fantastic world of culture in which we are privileged to recognize ourselves.
Thank you again.
——————————————————————–
Dr. Radu Varia

Dragă Domnule Preşedinte, Domnilor academicieni şi Membri de Onoare ai Academiei,

Resimt ca pe o mare bucurie prezenţa mea aici, ca Membru de Onoare al Academiei, şi vă mulţumesc tuturor pentru această alegere neaşteptată.
Această împrejurare nu este totuşi prima în care mi se întâmplă să mă aşed pe un fotoliu de academician. Aveam 17 ani când acest lucru s-a întâmplat pentru prima oară. Tatăl meu neputând să asiste la o celebrare la Academia Română din Bucureşti, mi-a cerut să-l reprezint. Aula Academiei era arhiplină şi am zărit câteva locuri libere doar în ultimele rânduri ale zonei centrale. Aşa încât m-am grăbit să ocup unul dintre ele. De-a lungul întregii sesiuni, am observat că venerabilii academicieni întorceau mereu capul spre ultimele rânduri, unde mă aflam, părând mult mai interesaţi de mine şi de intruziunea mea în sfera lor rezervată, după cum aveam să înţeleg, decât de comunicările ştiinţifice.
Cea de a doua prezenţă într-o Academie, de data aceasta nu în persoană, căci eram la Washington în acel moment, avea loc la 9 mai 1979, ziua în care Salvador Dali devenea Membru al Academiei des Beaux-Arts. Eram prezent acolo prin discursul pe care-l pronunţa. Mare scriitor, Dali n-avea nevoie de ajutorul nimănui pentru a-l scrie, însă ţinea morţiş în acea ocazie ca eu să-i aşez pe hârtie cuvântarea, în virtutea formaţiei mele academice. Ideile erau ale lui, bineînţeles, dar atât de extravagante încât textul, “strălucit redactat”, după părerea lui, a rămas unul dintre cele numai două texte pe care, în lunga sa istorie, Academia des Beaux-Arts a refuzat să le publice.
Domnule Preşedinte, dragi prieteni, eu vin dintr-o ţară veche, România, o ţară plină de tradiţii artistice ce au înflorit în peste şapte mii de ani, tradiţii perpetuate şi în ziua de azi, ca pe tărâmul magic al Maramureşului. O ţară, totodată, care a marcat modernitatea prin opera sculptorului Constantin Brâncuşi, prin originalitatea şi valorile eterne pe care le întruchipează.
Am descoperit Scoţia şi Edinburgul acum 45 de ani datorită unui pionier numit Richard Demarco, prezent aici în aceste clipe în calitate de Membru de Onoare al Academiei Regale. El a înţeles de timpuriu că Europa nu va fi niciodată ea însăşi fără România, fără Maramureş, fără Brâncuşi. Şi a luptat eroic contra teribilei izolări în care ne aflam, deschizând porţile lumii libere pentru tânăra noastră generaţie de artişti şi de intelectuali. Edinburgul, nu Parisul sau New Yorkul, devenea capitala visului lor.
De aici, în 1971, am plecat în Franţa, stabilindu-mă la Paris, unde eram mândru să organizez, acum 40 de ani, în 1973, la Muzeul de Artă Modernă, prima expoziţie din toate timpurile a artiştilor britanici contemporani, La peinture anglaise aujourd’hui, expoziţie ce cuprindea opere ale unor viitoare nume celebre, ca David Hockney, Patrick Caulfield, Bridget Riley, Tom Philips, Howard Hodgkin sau scoţianul Alan Davie. Ca urmare a marelui succes al acelui eveniment, Peter Diamand, Director pe atunci al Festivalului de la Edinburgh, îmi cerea să pregătesc o expoziţie similară a artiştilor francezi, care avea loc, printr-o incredibilă coincidenţă, chiar în minunatele săli în care ne aflăm în acest moment.
În ultimul deceniu, datorită aceluiaşi invincibil Richard Demarco, minunaţilor mei noi prieteni şi operei mele închinate lui Brâncuşi, m-am reîntors adeseori în Scoţia, în timp ce în România aveam privilegiul să-i prezint, la Muzeul Brukenthal din Sibiu, în acel an Capitală Europeană a Culturii, pe unii dintre cei mai remarcabili artişti scoţieni, ca Bill Scott, Arthur Watson, Michael Visocchi, Douglas Cocker.
Puntea ce leagă Scoţia de România, fondată pe temeliile noastre străvechi, celtice şi romane, e vie şi uneşte extremităţile geografice ale fantasticei lumi a culturii în care avem privilegiul să ne recunoaştem.
Vă mulţumesc încă odată.

Edinburgh, 22 Mai 2013