Popescu Feldberg Imola
IMOLA POPESCU FELDBERG
Data nasterii: 19.03.1952, Brasov, Romania
Studii: Institutul de arte plastice „N.Grigorescu” Bucuresti
Contact: imola@lantic.net; http://www.imolapopescufeldberg.com ;
http://www.artslant.com/global/artists/show/131958-imola-popescu-feldberg
Membra: UAP din Romania – Filiala Constanta I; Asociatia de arta Knysna, Africa de Sud.
Activitate artistica:
2010: Tabara internationala de creatie „Dunarea si Dobrogea crestina” Constanta/Romania/Manastirea Dervent ed.V; Muzeul Dervent – expozitia finala a taberei; Knysna Art Gallery –Expozitie de grup; Strydom Gallery/ George/Africa de Sud – Expozitia regionala de arta;
2009: Strydom Gallery/George/Africa de Sud – Expozitia nationala de arta; Knysna Art Gallery – expozitie de grup cu Asociatia de arta; Strydom Gallery/George/Africa de Sud – Expozitia regionala de arta; Strydom Gallery/George – „Nimic nou” expozitie de grup; Knysna Art Gallery – expozitie de grup cu Asociatia de arta;
2008: Strydom Gallery/George/Africa de Sud-Expozitia nationala de vara; Knysna Fine Art Trent Read Gallery – Expozitie de grup; Strydom Gallery/George/Africa de Sud – Expozitia regionala de iarna;
2008-2000: Expozitii anuale la Muzeul de arta din Gaborone/Botswana/Africa;
1990-1980: numeroase expozitii personale si de grup in Romania: Bucuresti, Constanta, Craiova, Galati, Mamaia.
IMOLA sau eterna curiozitate
(publicat in catalogul Taberei Dervent 2011)
S-a format ca om si artist intr-un loc si spatiu devenit catre sfarsitul sec.XX o problema; Europa de Est; si nu oriunde, in Romania; o tara care la randul sau a devenit o problema europeana a inceputului de sec.XXI; de ce? pentru ca oamenii sunt in continuare marcati de criza lor identitara, de un trecut aflat la intersectia dintre adevarul istoric si dimensiunea mitologica peste care se va fi suprapus marlania comunista si marlania ulterioara; romanii se afla acum intr-un continuu exod ce vizeaza descoperirea lumii si a vietii fiecaruia; a unei lumi care le-a fost refuzata atata vreme! Implementarea Imolei intr-un spatiu african, care la prima vedere n-ar avea nimic in comun cu locul de origine, devine, probabil, rezultatul unor trairi personale; iar descoperirile pe care le va face aici sunt acumulari extraordinare care au tot crescut in timp.Curiozitatea ei funciara avea sa cerceteze cu multa delicatete, bine ascunsa sub masca umorului, o lume care isi ofera sentimentele precum florile si fructele din jur; o lume pe care, de fapt, si-a dorit-o pentru a se elibera de povara unui bagaj devenit imposibil, multimea mastilor interpuse intre individ si societate!
Intalnirea Imolei cu zona africana a compozitiei plastice si sistemul de utilizare al culorilor – semnifica acceptia unor alte coduri plastice, valorice si umane; descifrarea lor intr-o ambianta a decorativului care ii era proprie i-a adus insa surprize intr-un compartiment emotional pe care-l crezuse compromis si depus undeva, departe, intr-un seif de viata al batranei Europe; candoarea si adevarul simplu al vietii si al mortii, intre ele nefiind decat o derulare de miracole; tot atat de simple si monumentale in desfasurarea lor; curiozitatea Imolei a descoperit o lume in care, inca, desacralizarea nu a instalat alienarea, singuratatea, disperarea.
Dar dorul ? aici raspuns nu mai exista, poate doar cele cateva randuri – meditatie la subiectul anuntat al taberei: „ ingerii sunt precum artistii, nu-i vedem, dar ei exista”.
Alice Dinculescu
Imola despre pictura ei (2013):
Legatura mea cu Romania nu a incetat nici o clipa; ea este organica, parte nu atat din mine ci din felul in care toate lucrurile sunt “asezate” intr-o miscare permanenta. Expozitia aceasta si toate celalte care ar urma este doar o intamplare fireasca ce leaga episoadele unei vieti pe care eu insumi le inteleg cu greu dar le accept ca pe minuni de care nu trebuie decat sa ma bucur.
Unii artisti plastici picteaza dupa cum gandesc – adreseaza mintea, atat a lor cat si a privitorului. Ei exprima lucrurile intr-un mod logic, ratiunea este punct de plecare si sosire pentru ei. Privitorul va cauta si va gasi logica si ratiune in compozitie sau in substratul liric sau in amandoua.
Altii picteaza dupa cum simt, ca intr-un vis sau o joaca, depinde de natura lor. Eu fac parte din aceasta a doua categorie din a doua categorie si rog privitorul sa se uite la ele in acelasi fel, cu sufletul usor ca un prieten care ma intelege fara multa vorba . Lucrarile reflecta sentimentele mele legate de lucruri obisnuite: oameni si locuri.
Marea lectie despre estetica am avut-o in Africa, absorbind principiile creatiei unui popor care a reusit sa ramana atat de aproape de starea naturala de la care noi toti am pornit o data.. Relatia dintre creator si creatie este una atat de simpla incat apare ca un miracol – mi-a fost imposibil sa nu incerc si eu calea. Am descoprit insa ca lucrurile simple sunt cele mai grele de facut, atunci cand vrei. Ca orice artist, a trebuit sa parcurg drumul meu, caci asa suntem noi, incapatanati – ca doar puteam sa invat de la Brancusi, usor si repede, dar iaca nu am invatat de la el ci a trebuit sa plec la capatul celalalt al lumii sa imi gasesc profesorii. Am descoperit si eu, ca altii inaintea mea, arta atat de diversa de pe tot continentul African pe care am inceput sa il privesc cu atentie si respect o data ce am inteles valoarea sansei de a patrunde. Am descoperit in acelasi timp libertatea de a simti si de a fi intr-o societate in care aceasta libertate face parte din culltura si traditie intr-un fel care continua marea natura care cuprinde toate cele – adica regulile sunt, si ele se respecta – dar cumva regulile devin support in loc sa devina limite. Greu de explicat, iarasi, ca majoritatea lucrurilor in Africa, ele se simt, se inteleg mai usor cu simtul emotiilor decat cu puterea ratiunii. Africa este vibranta pentru ca transmisiunile umane acolo sunt mai mult emotionale se fac prin vibratii – asa cum si psihologia moderna ne invata acum ca se transmit lucrurile si incearca sa ne incurajeze sip e noi sa ne lasam vibratiile libere sa se manifeste.
Asa pictez eu, vibrand din ce in ce mai liber, poate spre disperarea celor care vin si se uita la lucrul care l-am facut. Ii rog cu respect pe acestia sa nici nu caute logica, ea exista caci toate au un sens, dar logica poate lua o cale diferita de la om la om chiar cand in final ajunge in acelasi loc si poate ca mesajul devine mai greu de inteles. Rog deci privitorul sa isi lase emotiile liber, atat; ele vor calauzi mai repede pe fiecare acolo unde este locul. Sa se uite la lucrari ca si cum ar asculta o melodie si nu un cantec – o muzica in care nimic nu se spune dar fiecare simte ceva fara efort si la sfarsitul melodiei omul parca s-a curatat de toate relele pamantului.
Textilele sunt doar o urmare normala a preocuparii mele cu fibra – am avut-o mereu numai ca am stiut atat de putine despre technici, coloranti si metode de imprimare. Darul pe care mi l-a facut viata au fost cei cativa ani care i-am petrecut in Botswana, tara care se afla in inima Africii, literal si literar. Fibrele naturale si colorantii sunt un medium prin care societatea Africana isi exprima cu multa usurinta valorile – impreuna cu copiii din Botswana le-am descoprit si le-am invatat de la mesteri.
Le folosesc cu recunostinta aici pentru cei de la care am invatat si cu dragoste pentru cei la care vin sa le ofer. Luand din ambele traditii ceea ce se completeaza armonios, incerc sa ma fac punte intre doua culturi si descopar cu surpiza ca nu este de loc greu sa gasesc malurile cele doua.
“ GOING or COMING !…”
Pentru prima oara in tara natala cu o ampla expozitie de pictura, Imola Popescu Feldberg soseste in luna mai a acestui an, fidela stilului propriu : dupa 15 ani de existenta in Africa de Sud, Imola va cobori din avion cu un singur bagaj, lucrarile ce s-au nascut acolo in spatiul acela pe care nu-l cautase dar, unde trebuia sa existe pentru a se intelege pe sine.
Cine este Imola Popescu Felberg? Artista cu un bogat palmares al designerului vestimentar de exceptie care, prin colectiile seriale prezentate aici va lasa impresii de neuitat. Inconfundabile prin concept – croiala si imprimeuri manuale al caror „parfum” coboara dintr-o combinatie incredibila a fastului bizantin si casual-ul secolului XX – vesmintele propuse au fost remarcabile lasand amintiri de nesters . Lejeritatea, eleganta si amprenta lor speciala a propus la vremea respectiva o noutate absoluta calitatile fiindu-le rapid identificate astfel incat, University Museum din Kent, Ohio va face o achizitie semnificativa.
Integrarea artistei in spatiul african a devenit, probabil, rezultatul unor trairi personale derivate din frustrarile instalate in timp. Curiozitatea si umorul cu care Imola a venit sub soare aveau sa investigheze, cu mare blandete umana, lumea cea atat de noua care isi ofera sentimentele precum florile si fructele naturii; este lumea pe care si-a dorit-o pentru a se elibera de ipocrizie si masti, masti, prea multe si imbecile masti ale unei prea asteptate degeaba societati.
Legatura mea cu Romania nu a incetat nici o clipa; ea este organica, parte nu atat din mine ci din felul in care toate lucrurile sunt asezate intr-o miscare permanenta.
Intalnirea cu spatiul african al compozitiei precum si cu sistemul de utilizare al culorilor semnifica perceptia unor alte coduri plastice si umane. Descifrarea acestora intr-o ambianta a decorativului care ii era atat de proprie a produs surprize intr-un compartiment emotional pe care-l crezuse compromis demult: candoarea si adevarul simplu al vietii si al mortii intre ele nefiind decat o derulare de miracole; simple! atat de monumentale insa !
Expozitia aceasta si toate celalte care ar urma este doar o intamplare fireasca ce leaga episoadele unei vieti pe care eu insumi le inteleg cu greu dar le accept ca pe minuni de care nu trebuie decat sa ma bucur. Ca orice artist, a trebuit sa parcurg drumul meu, caci asa suntem noi, incapatanati – ca doar puteam sa invat de la Brancusi, usor si repede, dar iaca nu am invatat de la el ci a trebuit sa plec la capatul celalalt al lumii sa imi gasesc profesorii.
Am descoperit in Africa libertatea de a simti si de a fi intr-o societate in care aceasta libertate face parte din cultura si traditie intr-un fel care continua marea natura care cuprinde toate cele – adica regulile sunt, si ele se respecta – dar cumva regulile devin suport in loc sa devina limite.
Imola Popescu Feldberg va fi prezenta cu prima sa expozitie de pictura ce are loc la Targu-Jiu – si se deschide in cadrul Festivalului International de literatura „Tudor Arghezi”.
Luand din ambele traditii ceea ce se completeaza armonios, incerc sa ma fac punte intre doua culturi si descopar cu surpriza ca nu este de loc greu sa gasesc malurile cele doua. Sufletul meu e in Romania, inima mea e in Botswana, spiritul meu e liber.
„Malurile celor doua culturi” – se leaga prin arcuirea unui suprarealism de meditatie in care, simbolurile construite puternic transmit realitatea individuala, de a fi permanent intre viata, moarte si miracole.
Alice Dinculescu