Anul Nasterii: 1902

Anul Decesului: 1982Personalitate de o complexitate pe care istoria artelor încă nu a devoalat-o pe deplin. A traversat practic marile tribulații ale secolului XX, și a fost un apropiat al unor nume mari ale artei și literaturii veacului: Jules Pascin, Henry Miller, Max Ernst; a fost căsătorit cu scoțiana Una Maclean.

S-a născut într-o familie evreiască, cu cinci copii, în 22 martie 1902. Între anii 1919-1920 a studiat la Ecole de Belle-Arte din Chișinău, cu profesorii Șneer Kogan și Alexandru Plămădeală, iar din 1920 este la București, unde și-a continuat studiile. Îl cunoaște pe Victor Brauner, cu care colaborează la proiecte de scenografie la Teatrul Național. În 1922 participă la prima expoziție a artiștilor basarabeni la București, și tot în același an se mută la Paris, unde-și va petrece cea mai mare parte a vieții. Max Ernst este cel care-l introduce în rîndurile mișcării suprarealiste, dar acest curent îi va marca doar perioada timpurie a operei. Ulterior, și-a elaborat propriul stil artistic, devenind recognoscibil atît în pictură cît și în grafică. Grégoire Michonze și-a numit o parte a operei sale drept „suprarealism naturalist” (Naturalisme surréel). Iar acestui stil i-a fost dedicată o întreagă expoziție comemorativă, la mulți ani după moartea artistului („Naturaliste surréel”: [Catalogue], Galerie F. Barlier, Collection Terre des Peintures. Paris, 1997).

Lucrarea „Un couché, un debout” reprezintă o compoziție cu o încărcătură poetică, și pare o ilustrare perfectă a unui gînd pe care Michonze îl exprimă într-o scrisoare către criticul britanic Peter Stone: ”Subiectele picturilor mele sunt fără subiect. Acestea există doar pentru poezia pe care o conțin. Dacă poezia funcționează, pictura este terminată. Fără nicio altă narațiune. Poezie pură, și preferabil fără titlu”. În cazul dat, Grégoire Michonze și-a intitulat lucrarea pe spatele pînzei, iar acest lucru nu îi știrbește misterul, straneitatea, încărcătura poetică, emoțională. Dimpotrivă, veridicitatea poeziei devine de netăgăduit. (V.B.)

Bibliografie:
„Michonze, 1902-1982” [catalog], Troyes: Musée d’art moderne, 1985
NIESZAWER, Nadine, „Peintres juifs de l’Ecole de Paris 1905-1939” Paris, 2000, pag. 246-248
ROCHERMAN, Lionel, „Un grande peintre du XX-e siecle: Grégoire Michonze”, Actualité juive, 20 mars 1997, nr. 512
STĂVILĂ, Tudor, “Arta plastică modernă din Basarabia: 1887-1940”, Chișinău, 2000

Sursa: http://www.artmark.ro/catalog/index.php/licitatia-de-avangarda-si-expresionism-81-2013/misoznic-grigore-michonze-gregoire-un-couche-un-debout.html