Cornel Adi
Adi Cornel s-a născut la 17 decembrie 1957, la Oradea, iar din 1960 s-a mutat la Constanţa. Între anii 1987-1993 a urmat cursurile Academiei de Arte Bucureşti, unde i-a avut ca profesori pe Marius Cilievici şi Florin Ciubotaru. Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din 1996, artistul a participat, între 1993 şi 2000, la toate expoziţiile grupului local al filialei UAP, organizate la Constanţa, Mangalia, Medgidia, Bucureşti, Cluj şi Yokohama. Lucrările sale se găsesc în colecţii particulare din Constanţa, Brăila, Galaţi, Bucureşti, Timişoara, Braşov, Munchen, Atena, Buenos Aires şi New York.
Pictorul Adi Cornel, membru al Uniunii Artiştilor Plastici (UAP), filiala Constanţa, a încetat din viaţă joi, 25 septembrie 2008, după o grea suferinţă, la vîrsta de 51 de ani. Colegii săi din cadrul filialiei Constanţa a UAP, prieteni şi cunoscuţi îl vor conduce, astăzi, pe ultimul drum, înmormîntarea avînd loc de la ora 12.00, la Costineşti. „S-a stins din viaţă, aşa cum a şi trăit, cu o modestie exemplară, pictorul Adi Cornel. A fost un om de o delicateţe extraordinară, un om cu care viaţa nu a fost foarte blîndă, dar el a continuat să fie aceeaşi persoană încrezătoare în destinul său de artist şi în oameni. Pierderea lui Adi Cornel este o pierdere pentru fiecare dintre noi, pentru fiecare membru al Uniunii Artiştilor Plastici şi ne dorim ca Dumnezeu să îl odihnească după o viaţă zbuciumată“, a deplîns criticul de artă Doina Păuleanu, director al Muzeului de Artă din Constanţa, trecerea în nefiinţă a artistului.
În urmă cu o săptămînă, colegii săi, artişti plastici din Constanţa şi Bucureşti, dar şi foşti elevi au participat cu lucrări la expoziţia cu scop umanitar „Împreună pentru Adi Cornel“, găzduită de galeria Palace.
„Pictura lui Adi Cornel comportă două perioade, una scurtă, pînă la începerea studiilor de specialitate, cînd avea mult mai mult aplomb ca pictor amator şi cea de-a doua, mult mai aprofundată după efectuarea acestor studii. Atunci a cunoscut marea artă, atunci a înţeles cît de greu e să găseşti un stil propriu şi atunci a înţeles cît de greu este să înfrunţi, prin opera proprie, capodoperele timpului. Adi Cornel a încercat să facă acest lucru. Pictura sa a fost ca şi el însuşi şi ca şi viaţa sa, de o modestie şi de o tăcere cu totul speciale. A condensat în obiectele şi în spaţiile reprezentate întreaga sa credinţă în oameni, în frumuseţea naturii, a lumii, pe care a fost nevoit să o părăsească la numai 51 de ani. A făcut o pictură solidă, de bună tradiţie, o pictură care nu a inovat, dar în care fiecare obiect reprezentat şi-a găsit raporturi armonice cu celelalte obiecte, ca într-o lume ideală către care el a aspirat încontinuu. A fost un dascăl bun, pe care l-au iubit elevii şi cărora le-a insuflat acelaşi respect extraordinar pentru valoare“, a specificat criticul de artă dr. Doina Păuleanu (Sursa: Ziarul Telegraf)