Inflatie pe piata artei contemporane (II). Regele e gol!

19 Decembrie 2012 12:52

Autor: Miron Manega

Publicat in FINANTISTII, link AICI

Numarul muzeelor si centrelor de arta contemporana din lume a atins, in momentul de fata, nivelul de 90.000 si alte 5.000 de noi muzee sunt in constructie. Statistica in sine este deconcertanta, caci te face sa te gandesti ca uite ce interes starneste in lume arta contemporana si noi habar n-aveam! In realitate, arta starneste mai putin interes ca oricand, in schimb piata de arta a capatat o amploare fara precedent. Si nu orice fel de arta, ci arta contemporana, care a devenit o tehnica sui generis de spalare a creierelor…

Numarul urias al muzeelor, galeriilor etc. de arta contemporana este intr-adevar deconcertant, dar si mai deconcertanta este repartitia acestora. Quatarul, de pilda, a carui populatie este de 1.800.000 de locuitori, poseda aproximativ 50.000 de «centre» de vanzare a artei contemporane (din totalul mondial de 90.000 !). Proprietarii lor (persoane fizice, grupuri, institutii, muzee etc.) au angajat in solda lor pe cei mai buni experti din lume, care sa caute si sa trieze informatia, sa o verifice si sa o negocieze.

Astfel inarmati, cumpara fara «mila» absolut tot ce considera ca este de calitate. Iar ca discutia sa fie scurta si tinta sa fie atinsa, platesc cu 40-45% peste cota de piata a artistului. La ora actuala au trecut la un nivel superior: nu mai cumpara cu bucata, achizitioneaza colectii intregi. In SUA, ultima parte a colectiei ramase dupa decesul Ilenei Sonabent (fosta sotie a lui Leo Castelli) este in plina negociere pentru o cifra secreta, cu un misterios colectionar quatarian (probabil cineva din familia lui Hamad bin Khalifa Al Thani, emirul Quatarului, familie cu care Ileana Sonabent a avut relatii de parteneriat).

Quatarieni sunt si cei care au cumparat, nu cu mult timp in urma, «Jucatorii de carti» de Paul Cezanne, cu suma de 250 de milioane de euro (valoare care, estimativ, se dubleaza la fiecare aproximativ 15 ani). Tot ei sunt aceia care fac demersuri insistente sa cumpere casa de licitatie Christie’s. Pana acum nu au reusit. Toate aceste lucruri si multe altele, fac din Quatar «focarul» de arta contemporana numarul 1 de pe pamant, talonat indeaproape de China si Emiratele Arabe.

Revin la cele doua licitatii istorice de pe piata de arta: cea din 13 noiembrie, a Casei Sotheby’s (vanzari de arta contemporana in valoare de 375 de milioane de dolari) si cea din 15 noiembrie a Casei Christie’s (412 milioane de dolari, tot arta contemporana).

Daca ne uitam pe preturile de adjudecare si pe lucrarile adjudecate, ne vine sa zicem ca taranul care a vazut pentru prima data girafa: asa ceva nu exista. Si totusi exista! Astfel, un tablou de Mark Rothko reprezentand trei dreptunghiuri colorate pe un fundal roz, intitulat “Royal Red and Blue”, s-a vandut la Sotheby’s cu fabuloasa suma de 75,1 milioane de dolari (dupa ce, in urma cu cateva luni, o alta lucrare a sa, “Orange, Red, Yellow”, in acelasi “stil”, fusese adjudecata la Christie’s cu 86,9 milioane de dolari).

Un alt tablou, al lui Jackson Pollock, “Number 4, 1951”, s-a vandut si el cu 40,4 milioane dolari. Alte rezultate spectaculoase obtinute de Sotheby’s la 13 noiembrie au fost: Francis Bacon – “Pope” (29,8 milioane $), Gerhard Richter – “Abstraktes Bild” (17,4 milioane $) si Andy Warhol -“Green Disaster Twice” (15,2 milioane $).

Peste 48 de ore, Christie’s avea sa-si arate si ea “muschii”, cu alti artisti vanduti la aceleasi preturi “nesimtite”: “Untitled” de Franz Kline (40 milioane $), “Tulip” de Jeff Koons (33,7 milioane $), “Untitled” de Jean-Michel Basquiat (26,4 milioane $) etc.

Avand in vedere cele enuntate, in conditiile in care sculptura “Une Muse” de Constantin Brancusi s-a vandut pe 7 noiembrie, la Christie’s, cu “doar” 12,4 milioane de dolari, eu cred ca regele e gol si ca preturile lucrarilor de arta contemporana n-au nicio legatura cu valorea lor. E o mare cacealma in care nu se stie exact cine-s smecherii si cine-s fraierii.