17 Ianuarie 2013 22:28

Autor: Miron Manega

Publicat in FINANTISTII, link AICI
In iulie 2008 lua fiinta, sub conducerea lui Radu Boroianu, Asociatia Comerciantilor de Opere de Arta din Romania (ACOAR), iar din 2009 aceasta structura devenea membru al Confederatiei Internationale a Negustorilor de Opere de Arta (CINOA), care a si impus, de altfel, criteriile de constituire. ACOAR este, astfel, prima breasla a negustorilor de arta din Romania, scopul principal al asociatiei fiind acela de a impune autoritatilor modificari legislative mai permisive in domeniul schimbului mondial de valori si o legislatie fiscala in concordanta cu rolul acesteia in cultura nationala.

Aceste obiective nu pot fi atinse in mod individual, caci nicio institutie nu ia in seama vocile singulare. “Reglementarea juridica a comertului de arta a trecut prin mai multe faze – declara, la vremea aceea, Radu Boroianu. La inceput, in perioada ‘90-‘92, a fost abrogata vechea lege a patrimoniului si a vamilor, ceea ce a permis sa se scoata din tara si ce mai ramasese, in special opere europene. Dupa aceea a inceput sa se stranga surubul pana la limita absurdului. La ora actuala, doar ca sa organizezi o expozitie in afara tarii – nu sa scoti la vanzare! – e nevoie de atatea aprobari, incat iti vine sa renunti.

Si daca, totusi, ai reusit sa le obtii, te trezesti la sfarsit cu prostia vamesului care refuza sa te lase sa treci. Pe de alta parte, exista al doilea set de legi, care incearca sa ne scoata din existenta noastra economica (de fapt, inexistenta economica), punand biruri”. In termeni generali, sensul profund al initiativei lui Radu Boroianu ar putea fi exprimat astfel: in momentul in care ai greutatea specifica necesara, poti influenta viata comertului de arta, pe de o parte prin circulatia rapida si organizata a informatiei din domeniu, iar pe de alta parte prin opozitia pe care aceasta asociatie incerca s-o faca negustoriei de talcioc.

Ce s-a intamplat din 2009 incoace? Nimic. Radu Boroianu a crezut ca, prin exemplul personal, poate induce interesul si actiunea membrilor ACOAR (peste 30 de galerii, anticariate si case de licitatie din Bucuresti, Timisoara, Cluj, Iasi, Sibiu, Dej, Pitesti, Baia Mare), incercand sa le impuna standarde artistice minime (nu doar in intentie, ci si in faptul prezentarii), a adus in Bucuresti artisti romani cu cota internationala (Michael Lassel, Adrian Maniu, Jack Zemleny) etc. Efectul a fost nul.

Explicatia rezida in chiar calitatea demersului, pentru care piata romaneasca de arta nu era pregatita. Caci o asemenea structura de breasla prezenta “dezavantajul” unor reguli de conduita foarte severe, ceea ce excludea (sau, in orice caz, interzicea) comertul “pe sub mana”.

O alta explicatie a inactiunii membrilor ACOAR a fost diferenta de “altitudine” dintre oferta si nevoi. Lipseau proiecte punctuale, tangibile, in care acestia sa fie implicati si sa se regaseasca. De aceea, recent, ACOAR si-a schimbat strategia, prin implicarea directa a lui Alexandru Baldea, managerul Artmark. Directiile de actiune ale noii “aliante” dintre Boroianu si Baldea sunt foarte clare: asigurarea vizibilitatii membrilor ACOAR, prin proiecte punctuale, initierea unor astfel de proiecte, sensibilizarea artistilor tineri prin promovarea distincta a artei contemporane si lupta fatisa impotriva infractionalitatii de pe piata de arta.

De aceea, chiar in urma cu cateva zile, ACOAR a trimis ministrului Culturii, Daniel Barbu, si chestorului sef al Inspectoratului General al Politiei Romane, Petre Toba, cate un memoriu prin care li se cere sprijinul concret in campania de “extirpare” a celor doua vicii majore ale comertului cultural: 1) proliferarea falsurilor si circulatia lor nestingherita si 2) perpetuarea necontabilizarii si nefiscalizarii tranzactiilor cu obiecte de arta. Ramane de vazut, prin efectele acestei initiative, daca avem mai multi infractori decat negustori de arta.