Anul Nasterii: 1987

Daicu Daniel

Data şi locul naşterii: 04.04.1987 Brasov
Liceul absolvit: Liceul de arta Brasov, 2006
Facultatea, institutul, anul: Universitatea de Vest, Facultatea de Arte Timisoara, 2009
Specialitatea: Sculptura

Lucrări în colectii private:

Timisoara, Harman

Tabere, simpozioane :
Tabara de sculptura ambientala 2001 Bran, jud. Brasov
Tabara de Creatie Pictura 2002 Cisnadioara
Academia de vara Atlantykron 2004, 2005, 2007 Capidava
Simpozion International Mozaic 2006 Harman

Simpozionul National de Arta 2007, 2008, 2009 Harman
Simpozion Mozaicul 2010, 2011 Brasov

Diplome, premii, distincţii

Medalie de bronz – desen 2001 Franta
Locul III – concurs de afise 2002 Brasov
Locul III – expozitie concurs Podul 2003 Brasov

Premiul I – propunere steag 2004 Capidava           Expoziţii judeţene

Galeria Europe 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2012 Brasov

Expoziţii de grup

Galeria Europe 2007 Brasov

Galeria Facultatii de Arta 2009 Timisoara

Galeria Jetza 2011 Timisoara

Galeria Facultatii de Arta 2011 Timisoara

ESEU – Daniel Daicu

“Principalele efecte urmărite aici sunt două: unul se leagă de cazul misterioasei priviri a Monei Lisa del Giocondo, de sub imperiul căreia nu te poţi sustrage indiferent de unghiul din care o percepi (de această dată, efectul e conştient, regizat cu minuţie şi asumat!); celălalt, de inovaţia introducerii firelor de alamă ca principiu direcţional şi ordonator al rebelelor plete roşcate. Chipul actriţei, a cărei identitate – mai mult sau mai puţin cunoscută cinefililor — nu prezintă nici o relevanţă în cadrul studiului nostru, este, aşadar, un simplu şi foarte bun pretext pentru crearea unui portret pur experimental, după cum însuşi termenul eseu o mărturiseşte. Faţa este o bună captatoare de lumină, pe care o absoarbe asemeni unui burete sau, de ce nu?, poate ea însăşi o emană, în spiritul eternului inefabil feminin. Dacă femeia portretizată de R. Belcin este pe de-a-ntregul angelică, aici ingenuitatea şi inocenţa nu fac parte nici măcar dintr-o intenţie/tentativă de mimare. Aici ni se dezvăluie nu imaginea unei femei extrem de seducătoare, ci seducţia însăşi, pură, impertinentă şi fermecătoare în nonşalanţa şi siguranţa cu care se afişează, impresie la care concură şi efectul privirii aruncate peste umăr. Câteva zone cromatice ne reţin în mod special atenţia: umbrele purtate de pe chip, de un albastru deschis incredibil de rece, accentul albastru închis ce subliniază joncţiunea păr-carnaţie la baza dorsală a gâtului, punctele albastre care împânzesc câmpul brun al fondului, suculenta bogăţie a tratării coloristice şi luministice a podoabei capilare, îndrăzneţele nuanţe calde de pământ utilizate pentru globii oculari, pleoapele imobile superioare şi cearcăne. Sfera picturalului se întâlneşte şi se armonizează foarte bine cu tuşele decorative, care agită planul îndepărtat prin linii curbe elegant împletite şi volute.”

Cristina Minea – 2007

Sursa: www.bvart.ro