Anul Nasterii: 1977

Elena Ilas

Numărul tinerilor din Galaţi care s-au îndreptat spre învăţământul artistic superior a fost destul de modest până în 1956, când s-a înfiinţat Liceul de Muzică şi Arte Plastice. De atunci, el a crescut considerabil an de an. După absolvire, unii s-au reîntors în oraşul natal, alţii au luat drumul altor zări din ţară sau de peste hotare. Elena Nicoleta Ilaş, cea despre care scriem în rândurile de faţă, a rămas în oraşul unde şi-a făcut studiile, Cluj-Napoca, activând în cadrul Filialei de aici a U.A.P.R.

Artista s-a născut la 3 februarie 1977, în Galaţi. A absolvit Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin” (1995) şi Universitatea de Arte şi Design „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, secţia sculptură, clasa profesorului Kolozsi Tibor (2001). În anul 2005 a absolvit şi studiile de masterat. Tot în acest an şi-a organizat două expoziţii personale la Galeriile de Artă „Nicolae Mantu” (sculptură) şi Galeria Mon D’Art (desen de sculptură).

A expus în cadrul unor saloane ale Filialei Galaţi a UAPR (2004) şi ale Filialei Cluj-Napoca (2001, 2006, 2007, 2008, 2009) şi a participat la mai multe manifestări de grup şi colective. Dintre acestea amintim doar câteva: Festivalul „Student Fest”, ediţia „Tânăr şi neliniştit”, Timişoara (1997); „Student Art”, Muzeul de Artă Vizuală Galaţi (1999, 2000, 2001); „Urban Art”, Muzeul de Artă Cluj-Napoca (2007); Ion RatiuExpoziţia de sculptură şi tapiserie „Ce mai face Penelopa?”, Muzeul de Artă Cluj-Napoca (2008); Salonul de artă „Atitudini plastice contemporane”, ediţia I, Galeriile Arcadia Slobozia şi Centrul Cultural al M.A.I. Bucureşti (2008), Expoziţia de sculptură „Treptele formei”, Deva-Hunedoara-Alba-Iulia (2008);

Bienala de Plastică Mică „Vârsta de bronz”, Ediţia I, Muzeul de Artă Cluj-Napoca (2009). A fost prezentă cu lucrări, de asemenea, la Bienala Internaţională de sculptură mică de la Ravenna, Italia (1997), ca şi în expoziţii de grup organizate în oraşele Schrems, Austria (2009), Bratislava, Slovacia (2010), Skagen şi Kolding, Danemarca (2010). A luat parte la mai multe tabere de creaţie: Vişeul de Sus, Maramureş (1997); Capus, Cluj-Napoca (1998, 1999, 2001, 2004); „Vam Art”, Hotel „Corsarul”, Vama Veche, Constanţa (2006); Tabăra de creaţie a Fundaţiei European House of Art, Sibiu (2007); Balcic, Bulgaria (2008). În  anul 2007 a realizat statuia politicianului român, reprezentant al Partidului Naţional Ţărănesc (ulterior P.N.Ţ.C.D.), Ion Raţiu, din cadrul ansamblul monumental „Augustin Raţiu – Ion Raţiu” de la Centrul Raţiu pentru Democraţie din Turda. Are lucrări în colecţii particulare din România, Anglia, Belgia.

Prezentă în expoziţii organizate la Galaţi, Cluj-Napoca şi în alte localităţi din ţară şi de peste hotare, Elena Ilaş s-a arătat preocupată până acum mai ales de aprofundarea şi stăpânirea tehnicilor de realizare a sculpturii în metal. Tehnici destul de dificile pentru o femeie, care presupun şi mânuirea flexului, a aparatului de sudură şi atâtea altele. Deşi o astfel de muncă este dură, aspră, artistei nu i se pare deloc grea.

În acest sens, ea îmi scria într-o corespondenţă electronică: „Niciodată nu mi-a fost greu să redau în sculptură ceva. Îmi place activitatea pe care o fac şi o  fac cu o plăcere şi o dăruire care cântăresc net superior oricăror greutăţi de natură fizică. E la fel de uşor şi plăcut pentru mine să sudez, să şlefuiesc o piatră sau o piesă de metal, să forjez o bară de fier, deoarece consider că o dată însuşite aceste tehnici, nu forţa fizică e totul sau cheia cu care se realizează o sculptură, ci îndemânarea şi voinţa”. Unor lucrări închipuind idoli, magi, păsări, portrete spaţializate, le-a dat veşmântul durabil al bronzului sau a apelat la fier, cupru, aluminiu, alamă – metale ce sunt folosite fie separat, fie în combinaţii de tehnici mixte. Alte sculpturi le-a realizat în piatră şi marmură, „la taille directe” fiindu-i de asemenea foarte dragă. Ronde-bosse-uri ca „Aripi”, „Ioan”, „Magii”, „Manifest”, „Idoli”, „Metal mania”, „Flower Power”, seria „Portretelor spaţializate” dovedesc din partea tinerei artiste o bună stăpânire a meşteşugului, o predilecţie pentru exprimarea metaforică şi simbolică, înscrierea volumelor sculpturale într-o viziune cu ecouri baroce.

Înţelegând particularităţile fiecărui metal, ea recurge la un modelaj agitat, frământat, cu forme contorsionate, dinamice. Predomină curbele, dar nu lipsesc nici liniile drepte, care împreună alcătuiesc ingenioase geometrii. Artista este atentă la raporturile dintre plinuri şi goluri, dintre suprafeţele umbrite şi cele luminoase, la dialogul fiecărui element în parte şi al ansamblului cu spaţiul. „Formele pe care le elansez spaţiului vizual, mărturiseşte Elena Ilaş, sunt desene spaţiale, aerate, pline de forţă, construite în antiteză, ca două feţe ale unei monede, în fapt viaţa în sine cu plinul şi golul său continuu”. În elaborarea „Siamezelor” se observă accente ale artei bizantine în conturarea arcadelor şi a liniei nasului personajelor, a conceperii globilor oculari. Artista acordă importanţă punerii în evidenţă a unor elemente de detaliu. De asemenea, inciziile lăsate în masa metalică dau impresia de vechi, de obiect artistic recuperat.

În statuia lui Ion Raţiu din cadrul Centrului Raţiu pentru Democraţie din Turda, artista recurge la o idee foarte originală. Personajul, înfăţişat în mărime naturală, carismatic după cum îl ştim, este ipostaziat în poziţia privind de la balconul casei. Este aplecat în faţă, cu coatele sprijinite pe balustradă, poartă un costum elegant şi are la gât papionul care-i dădea distincţie şi-l făcea singular printre politicienii din Parlamentul României postdecembriste. Nu-i lipseşte zâmbetul cu care cucerea pe oricine. Privindu-l, avem impresia că este viu, că îşi întâmpină cu bucurie oaspeţii. Trăsăturile omului politic – umanismul, bunătatea, inteligenţa, jovialitatea, demnitatea, generozitatea, umorul cu care era înzestrat – sunt excelent puse în evidenţă. Elena Ilaş practică o sculptură menită să înfrunte timpul, comunicând semenilor mesajul unui creator înzestrat, pentru care arta şi frumosul sunt repere care îi călăuzesc demersul într-o îndeletnicire pe care Brâncuşi o socotea ca fiind cea mai grea dintre activităţile omeneşti.

Articol scris de Corneliu Stoica, marti, 07 decembrie 2010.

Sursa: http://www.artevizuale.ro/Sculptura/Elena-Ilas.html