Pictor. (1926-2014)

Născut la 25 martie 1926 în comuna Petea din judeţul Mureş, Mihai Horea şi-a început studiile la Bucureşti în anul 1946 cu Dărăscu, Ressu şi Steriadi, pentru a le finaliza, târziu, în 1970, abia după întâlnirea cu Mattis Teutsch şi cu Alexandru Ciucurencu, adevăratul său maestru. Graţie acestui eveniment decisiv, Mihai Horea se afirmă încă din anii ’68-’70 ca unul dintre cei mai interesanţi pictori abstracţi, iar apoi şi ca un reformator al programei specifice din învăţământul artistic românesc, alături de Ştefan Sevastre şi Teodor Dan. Propunerile lor erau inspirate de şcoala vizualităţii pure de la Bauhaus, către care se orienta, în aceeaşi vreme, şi grupul Sigma de la Timişoara.

În studiile aplicate pe care le întreprinde pornind de la principiile lui Itten, Mihai Horea a fost fundamental marcat de lecţia de fineţe intelectuală şi sensibilitate a lui Ciucurencu. Natură duală, reunind un analist riguros cu un deplin trăitor al bogăţiei culorii, Mihai Horea se dovedeşte a fi, în pictură, un experimentator infinit sensibil al raporturilor cromatice din a căror dozare obţine ritmul specific, muzica subtilă a suprafeţelor. Pictorii regăsesc în opera lui Mihai Horea lecţia lui Ciucurencu dusă până la punct în vreme ce teoreticienii identifică o paradigmă de supremă exigenţă care tutelează fertil marea sa artă, dedicată exclusiv concretului fervent al culorii.

Întâlnirea cu pictura lui Horea Mihai este o lecţie despre absolutul culorii, dezvăluit cu rigoare şi fervoare de un mistic al abstracţiunii.